Stiu ca am lasat impresia ca sunt in vacanta prin lipsa articolelor aproape zilnice de pe blog, dar v-ati inselat. Nu sunt in vacanta si nici cu fite nu m-am pricopsit intre timp (cum ma acuza cineva de curand pentru ca nu am avut timp sa-i raspund la email). In mijlocul verii, cand ma gandeam ca voi pleca in vacanta, m-am trezit bagata in multe proiecte (pe care mi le-am dorit ce-i drept de ceva vreme) care m-au acaparat de tot. A nu se intelege ca ma plang ca nu asta vreau sa se inteleaga, ci pur si simplu explic de ce nu am mai fost atat de prezenta pe blog sau de ce n-am mai raspuns atat de rapid ca altadata la email-uri.
Ziua mea de lucru incepe de luni pana luni (adica inclusiv in weekend) la 8.30-9 dimineata si se termina la 2 dimineata cand plec acasa. Adorm la 3 a.m. si ma trezesc la 8 a.m. cand nici nu deschid bine ochii si incep sa-mi fac agenda in cap pentru a castiga timp. Apoi nu mai stiu sa va spun cum trece timpul pentru ca nu stiu.
Intre zeci de telefoane si email-uri urgente, bifez cu stegulet rosu pe cele la care vreau sa raspund, pregatesc listele cu meniu pentru clientii care au meniul stabilit saptamanal la Fibrio, stabilesc preparatele raw care intra in proba pentru clientii casei, stau de vorba cu clientii care au nevoie de sfatul meu, discut cu Anda Avramescu legat de meniurile pacientilor ei (Anda este unul din putinii specialisti in nutritie pasionati de un stil de viata sanatos si deschis catre nou si informatii care nu respecta manualul de la facultatea de medicina).
Pregatesc pe banda rulanta branza de migdale si de caju si intocmesc liste de asteptare pentru ele (pentru ca nu reusesc sa fac fata cererii), prepar de 2 ori/zi lapte de migdale (vreau sa fie mereu proaspat), verific preparatele Fibrio, lucrez la inca 2 proiecte despre care am sa va povestesc in toamna, am intalniri cu presa scrisa si tv de cate ori ma solicita(evident ca asta presupune si putina “improspatare” - adica “cosmetizare”) , ma asez la masa verde cu asociatul meu Robert ca sa dezbatem multitudinea de probleme de care ne lovim fiecare in treburile care ne revin. In mare (repet, in mare) cam asta fac pana la 2 dimineata cand plec acasa si ma intreb daca n-ar fi mai bine sa incer sa dorm pe scaun la birou pentru a castiga timp 
.
Cei mai multi ne intreaba (pe mine si pe Robert) de unde mai avem energie si cat mai rezistam, dar nu cred ca problema se pune asa. In ciuda faptului ca suntem franti, avem satisfactia faptului ca facem ce ne place, ca am construit in aproape 2 ani o mica comunitate care tot creste si care are, de la zi la zi, asteptari din ce in ce mai mari de la noi. Daca inainte mi se parea normal ca cineva sa ceara pizza si paste albe (asta pentru ca noi nu i-am refuzat nici pe acestia niciodata) acum ma uimeste pentru ca cei care comanda aceste lucruri sunt din ce in ce mai putini la Fibrio.
Oamenii vin pentru produsele noastre unice pe piata Bucurestiului (sau poate chiar in toata tara), pentru ca se simt bine consumandu-le, pentru ca numarul celor care au slabit la Fibrio este in crestere (multi dintre ei au meniul facut de medicul lor nutritionist care recomanda produsele noastre fara ca noi sa-l cunoastem pe acest medic. Exceptie face Anda Avramescu care ramane primul medic care ne-a promovat fara nici un interes personal, fara nici o colaborare contractuala intre noi ci doar pentru ca a crezut in noi si in produsele noastre).
In fiecare zi v-am scris in gand si speram ca seara sa ma asez in fata calculatorului sa va transmit povestile pe care le-am mai trait sau retetele pe care le-am mai testat. De fiecare data am amanat pentru ca nu mai aveam acea farama de energie care sa-mi dea puterea sa-mi astern gandurile. Dar, povestile sunt “acolo”, bine pastrate si, la momentul potrivit le veti citi. Povestile astea sunt pentru mine o continua surpriza pentru ca in fiecare zi am parte de o mica lectie de viata (poate mai corect spus de “sanatate”) de la cei care trec pragul micului univers de la Fibrio, lectii care ma ajuta sa inteleg, sa modific si sa dezvolt capitole pe care le credeam incheiate in manualul personal de principii sanatoase.
In incheiere, vreau sa-mi cer scuze fata de sutele de oameni care mi-au scris pe email sau pe facebook si nu am apucat sa le raspund, dar promit ca in cateva zile sa le raspund. Cand ma uit cate stegulete rosii sunt pe adresa mea de email, ma gandesc ca mi-ar trebui neaparat o vacanta ca sapot raspunde repede la toate.
De asemenea, sper ca in cateva zile sa anunt data seminariilor pe care le pregatesc din toamna, in special pe cel “Imi pasa de copilul meu” pentru ca am primit telefoane din toata tara
Si cum telefoanele suna din toata tara pentru produse Fibrio si lumea ne roaga sa le livram ne gandim sa facem si acest lucru cat de curand. Deci, tot saptamana viitoare ve-ti afla detalii si conditii.
Am si o veste proasta pentru o parte dintre cei care mi-au scris: nu deschidem un alt restaurant Fibrio nici la Iasi, la Constanta sau in alt oras din tara pentru ca nu cred ca Fibrio este un concept total definit ci din contra, un concept in formare, altul de la o zi la alta, mereu imbunatatit si in pas cu cerintele si nevoile clientilor lui. Poate in viitor da, dar anul asta cu siguranta nu. Oricum, multumesc oraselor Iasi si Constanta pentru insistenta lor exprimata prin sutele de email-uri trimise. In momentul in care vom deschide alte restaurante Fibrio, cu siguranta cele 2 orase sunt primele vizate .
Va pregatesc multe surprize pentru ca am atatea idei incat mai am nevoie de inca 2 vieti cel putin. In ultimul timp ma tot gandesc ca salvarea mea ar putea fi clonarea. Daca as mai avea inca 2 Cornelii ce bine ar fi . Cornelia 1 ar experimenta produse noi, Cornelia 2 ar consilia clientii si Cornelia 3 s-ar documenta si s-ar ocupa de conducerea restaurntului. Suna bine, nu-i asa?
Dar, pana la clonare sunt “sechestrata” cu placere la Fibrio, chiar daca oboseala celor 16 ore/zi in 7 zile/ sapt ma face sa ma gandesc printre picaturi la mare, la o plaja pustie, un sezlong si o carte… de nutritie, evident.
Sper sa gasesc zilnic o portita in care sa va scriu, asa cum v-am obisnuit si nu doar in gand unde deja s-a strans o carte. Nu m-am gandit niciodata ca cei care citesc ce postez pe blog vor ajunge sa ma cunoasca atat de bine, incat sa simta dincolo de randurile scrise din suflet ce stare am, cat de obosita sau plina de energie sunt si ce trairi ma inconjoara. Va multumesc pentru cuvintele frumoase, pentru sustinere, incurajare, sugestii, pentru ca aveti incredere in mine si echipa Fibrio fara de care n-as fi reusit sa sau viata visului meu.
