Asa cred eu cu tarie. Cred ca lipsa sportului te imbatraneste si, cu timpul, chiar te imbolnaveste. Aud mai des decat va inchipuiti fraza “vreau sa slabesc repede, dar fara sport pentru ca nu-mi place" (sau “n-am timp”e alta varianta). Cu timpul am renuntat sa-mi mai bat capul cu oameni care cred ca, dand fuga la raionul de produse bio si-au impacat constiinta ca mananca sanatos si ca atare vor trai mult si sanatos. Daca as sta in dreptul unui raion de produse bio si as face un mic sondaj de opinie punand cateva intrebari cred ca as avea o surpriza maxima. Marea majoritatea nu fac diferenta intre bio si natural, multi nu stiu de ce se folosesc termenii “bio”, “eco”, “organic”, “natural” si daca este vreo diferenta intre ei. Isi indeasa caruciorul din supermarket cu biscuiti, bomboane, ciocolata, dar au o scuza: “sunt bio” (ce conteaza ca au un continut mare de zahar, amidon de cartofi, sare etc daca sunt bio? De parca organismul zice “a, e ok nu-mi fac rau. Sunt bio.” Orice produs are alaturat cuvantul bio vinde. Pana si taranul din piata vinde rosii de sera spunand ca sunt bio(asta pentru ca a inteles el ca este o calitate care ajuta pentru o vanzare mai mare), dar daca-l intrebi ce inseamna asta si daca poate demonstra ca sunt asa cum afirma, ridica din umeri si daca ai norocul te si injura printre dinti pentru ca ai indraznit sa te indoiesti de spusele lui. Si daca tot veni vorba, numarul fermelor cu legume bio in Romania le numeri pe degete, iar de oua sunt numai trei (restaurantul FIbrio foloseste oua ecologice de la ferma ecologica Cortina. A nu se intelege ca sunt impotriva produselor bio, ci din contra, promovez cat imi permite  de mult piata, dar selectez cu atentie produsele (merg mult pe ingrediente din care sa-mi prepar eu preparate, nu sa le iau de-a gata cum enumeram mai sus: biscuiti, bomboane etc). Dar despre subiectul asta, promit sa vorbim in viitorul apropiat.

Fara sport ajungi la psiholog

Da, pare gluma, dar nu e. Ca este criza sau nu, viata in ziua de azi se traduce, la modul cel mai general, asa: munca, munca, munca, adica munca de dimineata pana seara cand, leguma fiind, dupa munca de peste zi, fie te ia copilul de proaspat, fie te relaxezi pana adormi la un film, fie inhalezi fum intr-o carciuma cu prietenii, fie cel mult citesti o carte (dar cred ca asta e la sfarsitul clasamentului, nu?), dar in nici un caz nu faci sport. Stiu ca undeva in departare, se aud niste voci care ma contrazic si-mi rad in nas pentru ca ei chiar fac sport, dar sunt atat de putini ca abia ii aud. As vrea ca toti, cei care citesc acum sa ma contrazica (pe buna drepatate, nu de dragul de a o face) si eu sa ma fi inselat, dar nu cred. Stiu ce-mi spun oamenii care-mi trec pragul la restaurant. Sunt obositi, deprimati, au dureri de spate, de cap, de stomac, dar de ce nu au. Ce legatura are durerea si psihologul cu sportul? Hm, aparent nici una, dar mai aproape privind, toti sunt obositi psihic si fizic de atata stat pe scaun (de birou sau in masina). Nici macar iesirea la clubul de fite la sfarsit de saptamana sau bluzita atat de branduita luata de la mall nu mai fac minuni pentru un psihic atat de obosit. Parca nici hainele nu mai vin ca turnate de la atata oboseala. Si uite asa psihologii si nutritionistii au ajuns la mare cautare. Nu stiu daca ambele categorii se prind (pentru ca am intalnit multe cazuri in care, din pacate, nu s-au prins), dar la pachet cu solutiile lor intra si sportul. Da, activitatea aia care aparent te chinuie, in care transpiri (asta daca nu mergi pe banda usor si cu miscari senzuale ca sa-ti fie admirat  costumul cel nou de parada sportiva), dar care iti ofera o senzatie atat de placuta cand se termina antrenamentul de parca tocmai ai terminat de mancat ciocolata ta favorita. Daca ai oasele anchilozate si zambesti acum cand citesti, cu siguranta nu intelegi legatura intre sport si ciocolata (sau inghetata pentru altii), asa ca iti dau un sfat: cauta o sala de sport, un stadion sau un parc si sub indrumarea unui profesionist incearca sa vezi daca am sau nu dreptate.

 Chiar si Mall-ul este o alternativa

Nu merg in mall. Stiu, sunt de rasul curcilor, dar na, nimeni nu e perfect. Daca numar de cate ori am fost in mall de cand s-au tot deschis in Romania cred ca ajung cu indulgenta la 10, adica cam o data pe an (am citit ca primul mall-Vitan- a aparut in 1999). In Afi Mall am ajuns prima oara pentru ca un prieten a luat bilete la Avatar (si la film merg cam o data la 5 ani pentru ca n-am rabdare si prefer o carte decat un film) si m-am ingrozit cat de mare este. Dar, uite ca acum 2 seri am mers la mall cu o prietena foarte buna, Roxana (despre care o sa va povestesc intr-o zi mai multe pentru ca este un munte de vointa) pentru a cumpara un cadou si am vazut patinuarul. Subit mi s-a facut pofta de patinat, chiar daca nu mi-am mai pus patine in picioare de 5 ani. Am ajuns tarziu, la 22.30, dar tot am patinat o ora si jumatate (duminica inchid la 12 noaptea).

Daca n-ai patine poti inchiria, asa cum am facut si noi (a costat 28 lei/persoane intrare + patine – adica cat un pahar de alcool in club, cred). A fost superb, mai ales pentru ca nu era aglomerat, baietii de acolo au fost foarte draguti, in sensul ca nu s-au suparat ca a trebuit sa probam cateva perechi pana s-au potrivit patinele (piciorul trebuie sa stea fix in patina ca sa nu-ti luxezi articulatia), muzica era ba antrenanta, ba relaxanta, temperatura potrivita cat sa nu-ti fie frig, dar nici cald cand transpirai. Timpul a trecut repede mai ales ca a durat putin pana ne-am reamintit de termenul echilibru pe gheata, dar ne-am promis ca vom merge vinerea sau sambata cand programul este pena la 2 a.m. Inainte sa plecam, daca tot era sfarsit de weekend am trecut si pe la bowling sa facem un meci in care nici nu conteaza cine a castigat pentru ca la sfarsitul serii, tragand linie, am castigat amandoua : am facut sport, am ras, ne-am relaxat si am concluzionat ca noi nu vom avea nevoie prea curand de psiholog.

Vizualizare album complet

Suna ciudat, dar adevarat. De cateva zile am lansat terasa cea noua (adica de la etaj) care-mi place foarte tare pentru ca ofera o atmosfera intima (zic eu). Ieri dupa amiaza nimic nu prevestea aventura ce aveam sa o traiesc. Am preparat o gramada de sortimente de inghetata (prietenii stiu de ce) si vreo 2 sortimente de biscuiti (pentru copii)si apoi am stat la o sueta cu Andreea si Raluca pe terasa.

Apropo de fete. In timp ce dezbateam subiectul “surori”(asta pt ca toate trei avem cate o sora), ne-a sunat Razvan sa ne povesteasca cum dupa antrenamentul cu Stelica nu mai putea de sete si s-a oprit la Mc’Donalds sa cumpere un pahar de sifon. Cei de acolo tot incercau sa-l convinga ca nu vand sifon ci alte bauturi acidulate (nu are rost sa mai dau nume), iar Razvan incerca sa-i convinga ca vrea sa plateasca o cola si sa primeasca un sifon. Dupa multe rugaminti vanztorul a dat telefon mai departe (era Mc drive) si a rugat-o pe colega lui de la departamentul livrare sa-i dea un sifon. Cand a ajuns in dreptul colegei respective, Razvan s-a gandit ca n-ar strica sa-i tina o mica lectie de nutritie prin care ii explica ca n-ar fi bine sa mai bea coca-cola si nici sa recomande clientilor. Foarte tare! Cum ar fi sa te duci la Mc si sa comanzi o coca-cola si vanzatorul sa-ti recomande o apa plata.? Bravo Razvan! )

Dar sa revin la mica mea aventura. Pe la ora 20 a inceput ploaia. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai tare. A venit si grindina. La un moment dat a inceput sa ploua asa de tare ca n-a mai rezistat nici canalizarea, fie ea si din buricul Bucurestiului. In maxim 10 min, bucataria, vestiarul si biroul meu au fost inundate cu apa. Nu va ganditi ca doar cateva picaturi ci pana la genunchi…

Si uite cum in biroul meu pluteau pantofii, echipamentul de sport si multe alte lucruri care se aflau pe podea. In bucatarie era o lupta pe viata si pe moarte cu apa care navalea cu viteza prin canalul de evacuare. Inarmati cu faras, mopuri, galeti, intreg personalul lupta cu apa care nu tinea cont de prize, instalatii electrice, utilaje profesionale. Acum radem, dar atunci toata lumea facea “sport”. Ulterior am aflat de la vecinii nostri ca au patit acelasi lucru. Dorobanti…

Evident ca a doua zi m-am trezit cu febra musculara la maini. Seara la antrenament, cand a auzit Stelica povestea a zis:”In cazul asta te ajut sa faci febra si la picioare”. Si nu va ganditi ca nu s-a tinut de cuvant. ) Abia ma misc.

Si cum viata mea bate filmul in ultimul timp, azi am ramas fara masina. Am parcat pe Stefan cel Mare, ca si alti vreo 50 de soferi si cand m-am intors nu mai era nici masina mea, nici a celorlalti. Nu sunt nici prima, nici ultima care pateste asa ceva in Bucuresti. Sunt de acord sa platesc daca gresesc, dar cum sa consider ca am gresit daca nu am alta alternativa, adica o parcare? In fine asta e viata in Romania.

Vorba gandului meu inainte de “noapte buna“:”Si maine este o zi si o minune se poate intampla”.

Cu toate ca era innorat ne-am prezentat la stadion pline de entuziasm si bucuroase ca afara era placut, ca sa nu zic racoare. Stelica ne astepta ca de obicei relaxat si in momentul cand ne-am apropiat de el ne-a zid:”Am auzit ca ati inceput campionatul de slabit. Cred ca e cazul sa pun umarul la treaba si sa va sustin si ajut. La treaba.” Si distractia a inceput. (

Orice antrenament incepe cu incalzirea. 2 ture de stadion. Nu stiu daca observati, dar asistentul principal al lui Stelica este, ca de obicei, prezent… Alexandru.

Alergare. Alergare. Alergare.

Afara era inca lumina si putin innorat si inca ne bucuram ca bate vantul tare.

Am facut echipe de cate 2 persoane si in timp ce alergam alaturi de coechipiera mea, Lavinia, mi-a marturisit ca si-ar dori sa ploua. Nu cred ca stia ce-si doreste. Evident, nici eu.

Din gasca “fetelor care vor sa slabeasca sanatos” au lipsit Madalina (care a preferat sa dea o tura pana la Dubai decat sa dea o gramada de ture pe stadion ), Cami (prea trista ca sportul sa-i mai trezeasca interesul. Of, barbatii astia…), Lore 1 (internata de 2 zile in spital pentru a rezolva a problema de sanatate) si Irina (despre care nu stiu nimic. Poate ingerul ei pazitor i-a suflat ca e mai bine sa nu vina.O sa vedeti de ce spun asta). Si ca sa fac o paranteza o sa spun ce sms mi-a trimis Madalina la pranz, la cateva ore dupa ce a plecat in vacanta:” Draga Cornelia, vroiam sa-ti spun doar ca sunt in aeroport in Atena si mananc saratele Fibrio! Imi pare rau ca nu am luat un bax. O sa le duc dorul ) pup”. Cunoscatorii stiu de ce, celorlalti o sa le povestesc altadata.

Pregatite de partea a 2 a antrenamentului ignoram cu desavarsire tunetele, fulgerele si norii negri care pusesera stapanire pe stadion. Lavinia inca mai spera sa ploua.

Cu fix 10 minute inainte sa se dezlantuiasca furtuna. Si tocmai ma laudam ca ma simt in forta si antrenamentul de azi a este pe sufletul meu.

Dupa cele 10 minute ploaia a venit in rafale si am crezut ca am gasit solutia adapostindu-ne sub o prea banala umbrela pentru o asa ploaie. Lavinia m-a privit parca scuzandu-se si mi-a spus:”Eu mi-am dorit o ploicica, adica cativa stropi pentru ca imi era cald, nu o furtuna”.

In cateva secunde am realizat ca nu aveam nici un motiv sa continuam sa stam sub umbrela, cu atat mai mult cu cat ploaia de intetea si mai tare si umbrela nu ne ajuta prea mult din moment ce eram deja ude pana la piele. Asa ca ultimul exercitiu al serii a constat intr-un execrcitiu cu care nu prea suntem obisnuite: alergare in viteza pana la masina pe o distanta echivalenta cu o tura de stadion. Poate sunteti tentati sa spuneti ca e putin acum cand sunteti in fata calculatorului, dar cu siguranta nu acelasi lucru l-ati spune daca ati alerga printr-o ploaie in rafale, oricat de romantici ati fi. Asta cu romantismul mi-a venit chiar in momentul in care alergam. Intotdeuna mi s-a parut romantic sa alerg in ploaie, dar azi m-am convins ca pot gasi o multitudine de alte metode prin care sa marchez romantismul decat acela de a ma simti uda pana la chiloti in ploaie (scuze de exprimare).

Sfarsit neasteptat

Drumul spre Fibrio a fost cumplit pentru ca ploua ingrozitor de tare si stergatoarele abia faceau fata chiar daca functionau la viteza maxima, soseaua era plina de frunzele si crengile cazute din copacii de pe marginea ei si senzatiile erau maxime mai ales in momentul in care crengile care cadeau se loveau de parbriz. Viteza maxima era de 20-30 la ora. La un moment dat am luat-o pe o straduta si ne-a iesit in cale o gramada de crengi cazute
pe mijlocul drumului. Lavinia era la volan si a incetinit. Eu, crezandu-ma, probabil intr-un documentar de pe National Geographic am coborat din masina calcand intr-o balta imensa pentru a da crengile la o parte. La cat eram de uda mai conta ca m-am scufundat pana la glezne in apa? Faza tare este ca oricum nu am putut sa le dau la o parte (asta demonstreaza ca mai am nevoie de antrenamente), asa ca a trebuit sa ne descurcam facand slalom printre ele.

Cam asa se vedea prin parbrizul masinii in timpul furtunii in drum spre casa.

Soseaua era acoperita de un covor de frunze si crengi.

O seara de neuitat

Lavinia m-a lasat la restaurant si a plecat spre casa sa-si schimbe hainele pentru ca avea un inceput de gripa. Imediat dupa mine au ajuns si Alinuta, Michaela, Cristina, Aleha si Adela.

Michaela si Cristina au marturisit ca senzatia neplacuta pe care au trait-o stand cu hainele ude, le-a convins ca este mai bine sa nu bei apa imediat dupa masa. Prietenii stiu de ce! )

Eu imi stergeam parul, Alinuta incerca in zadar sa gaseasca un taxi si Adela era ingrozita de drumul spre Militari, cu atat mai mult cu cat pe Realitatea TV anunta cat de afectat este cartierul de inundatii.

Aleha a declarat ca fiind reusita seara de sport, chiar daca aventura pe care ne-a oferit-o vremea nu era prevazuta in program.

“Ne vedem joi” a fost cea mai auzita propozitie in seara asta si sper ca vremea sa nu dea din nou planurile peste cap. Sincera sa fiu, mi-as fi dorit ca ploaia din seara asta sa mai intarzie macar 20 min pentru a ne permite sa terminam antrenamentul, dar cine sunt eu sa am asemenea pretentii? Un biet muritor ce s-a simtit azi ca o furnica in fata naturii. Sa recapitulam:”Ne vedem joi”.

De azi a inceput campionatul de slabit. In weekend ne-am intalnit la un pahar de suc cu aloe vera si o omleta de strut (da, nu este gluma. Despre oul de strut o sa va povestesc altadata.) si cu ocazia asta au avut loc si inscrierile la concurs. S-au inscris 10 fete, au semnat Regulamentul primei editii de concurs , s-au cantarit, s-au masurat si s-au sfatuit despre dieta. Conform regulamentului, castigatoarea acestui concurs nu este cea care va slabi cel mai mult ci aceea care va avea cele mai spectaculoase rezultate la sfarsitul celor 3 luni de concurs, rezultate analizate de membrii juriului format din sponsorii concursului, dar si pe baza votului secret exprimat chiar de catre participante.

Camelia este prima care a incercat omleta.

Omleta de strut l-a impresionat mai mult pe Razvan decat pe fete.

Nu premiile sunt principala tentatie

Am inceput in joaca acest concurs si, initial, nu m-am gandit ca va prinde printre fete, dar ieri mi-au marturisit ca cel mai mult le-a incantat ideea de Club, de echipa in lupta pentru o silueta frumoasa. Chiar daca majoritatea au lasat impresia ca nu ideea de concurs este cea mai importanta, toate erau preocupate de solutii eficiente necesare unor rezultate cat mai bune. Cel mai important lucru pe care eu l-am sesizat a fost faptul ca multe dintre ele si-au pus problema de a face mai mult sport. Ce dragut! Dintr-o data nu mai sunt de ajuns doar martea si joia… Parca-l vad pe Razvan la inceputul lunii martie cand am inceput programul de alimentatie Fibrio. Mergea la sala de 2-3/saptamana si cu timpul a ajuns sa faca zilnic sport, adica sala, antrenament cu Stelica in aer liber, baschet si fotbal cu prietenii, mers pe bicicleta, pe munte si oriunde este invitat.

Masuratori inainte de start.

Dodo (Ruxandra) – 59.2 kg / 167 cm /90 – 71 – 100 (target: 55 kg)

Toate fetele adauga 1 cm cel putin cand isi spun inaltimea, Lavinia scade. Eu mi-as dori sa am inaltimea ei, dar na … asa e viata intotdeauna ne dorim altceva decat avem.

Lavinia – 79.6 kg / 178 cm /104 – 82 – 112 (target: 72 kg)

Cami – 53.9 kg / 160 cm / 90 – 73 – 93 (target: 51 kg)

Andrei, nepotul Madalinei, a vrut sa se convinga daca mai trebuie sa slabeasca sau nu. Ea nu-si face griji. Maine pleaca la Dubai si nu concepe sa manance altceva decat fructe de mare.

Mada – 58 kg / 167 cm/ 91 – 70 – 97 (target: 55 kg)

Lore 2 – 52 kg / 160 cm/ 84 – 68 – 95 (target: 50 kg)

Aleha – 53.6 kg / 163 cm/ 85 – 68 – 100 (target: 51 kg)

Supravegheta de Andrei..

Cornelia – 58 kg / 166 cm/ 89 – 75 – 102 (target: 53 kg)

A preferat sa nu se uite in ochii cantarului. Sincer, nu mi se pare atat de grav..

Alinutza – 58 kg / 157 cm/ 91 – 80 – 101 (target: 55 kg)

Inainte de a se interna in spital pt o mica interventie chirurgicala (nu estetica cum poate ati fi tentati sa credeti) Loredana a dat o fuga pentru a face cunostinta cu cantarul.

Lore 1 – 67 kg / 164 cm/ 95 – 82 – 110 (target: 57 kg)

Plecata din Bucuresti, Irina a fost ultima care a semnat regulamentul de concurs.

Irina – 62 kg / 172 cm / 94 – 77 – 100 (target: 56 kg)

Fascinat de comentariile glumete si uneori ironice ale fetelor, Andrei a vrut sa verifice corectitudinea cantarului, declarat din start de catre ele inamicul nr 1.

Adela (mama lui ndrei) nu a intrat in concurs pentru ca ea se impaca bine cu ea, dar asta nu inseamna ca nu va participa la toate intalnirile sportive si nu numai.

Premiile oferite castigatoarelor sunt partiale

Am spus partiale pentru ca sunt absolut convinsa ca pana la sfarsitul concursului vor mai aparea si alti sponsori care vor oferi premii. Nu cred in motivatia premiilor ca fiind principala, dar prezenta lor face ca jocul sa fie mai dragut. La sfarsit voi organiza un mic party de premiere, cu cele mai delicioase preparate dietetice pe care le-a gatit Fibrio vreodata, prezentat de cine altcineva decat cel mai infocat fan al restaurantului Fibrio – Razvan Popescu. In 3 luni se pot intampla multe, asa cum si ideile se pot inmulti. In acest moment premiile ce vor fi oferite la sfarsitul concursului sunt:

Locul 1 : Premiu constand intr-o sedinta de auto make up oferit de stilista Maria Pauna ( http://www.mariapauna.ro/ ) si o sedinata foto profesionala oferita de Studioul PhotoONE( http://www.photoone.ro/ si http://photoone-media.blogspot.com/). Ce poate fi mai frumos decat o schimbare de look totala supervizata de unul din cei mai buni specialisti in domeniu dupa 3 luni de munca pentru o silueta de vis? Si ce femeie nu-si doreste sa imortalizeze acest moment de reusita printr-o sedinta foto profesionala?

Locul 2 : Un abonament lunar de 8 sedinte de antrenamente oferit de Stelica (Stelian Tufaru).

Locul 3: Un card VIP cu discount 20% la Restaurantul Fibrio valabil 6 luni de zile din momentul castigarii concursului.

Nota: eventualele premii ce pot aparea pe parcursul concursului vor fi anuntate pe forumul Fibrio.ro si blogul http://www.corneliamarin.ro/

Ajutor pentru dieta

Cele care doresc primesc consiliere pentru partea de nutritie si chiar dieta personalizata. Eu si Lavinia am hotarat impreuna meniul pentru saptamana asta si dupa ce l-am discutat si hotarat in functie si de antrenamente, Neo s-a hotarat sa-l respecte si ea (cunoascatorii stiu despre cine vorbesc. Dispecerele companiilor de taxi o recunosc ca fiind Dana de la Fibrio Restaurant ).

Nu stiu altii ce fac, dar eu merg pe urmele lui Razvan

M-a impresionat ambitia cu care Razvan a reusit sa slabeasca 15 kg in 3 luni de zile. Totul se rezuma intr-un cuvant: ordine. Nu-i de ajuns sa ai la dispozitie solutii daca nu ai inainte de toate o ambitie de fier. Stiu ca multi spun ca este foarte usor sa dai jos 2-3 kg, dar cei care se lupta de ceva timp impotriva lor stiu mai bine ca nu este deloc asa. Este foarte important ca ceilalti sa te sustina, sa te incurajeze si sa-ti ofere ajutorul atunci cand ai nevoie de el. Noi, clubul fetelor care incercam (si cu siguranta vom reusi) sa traim sanatos, nu vrem decat sa ne cream un mediu placut in care sa gasim tot ce ne trebuie pentru a obtine un tonus psihic si fizic pozitiv.

Ieri a fost prima zi cand Stelica, din motive obiective, nu a putut sa vina la antrenament. Unele s-au bucurat , altele s-au intristat. Sincera sa fiu intai m-am bucurat pentru ca aveam mult de lucru si ma gandeam ca am castigat timp, dar apoi am realizat ca pana marti e prea mare pauza, adica o saptamana de la un antrenament la altul. Si am propus fetelor sa mergem fara Stelica. Problema nu era ca nu am fi stiut ce sa facem la antrenament ci daca am fi reusit sa ne organizam si sa facem ce ne propunem.

Razvan nu renunta. Marti se prezinta la stadion

Razvan nici nu s-a bucurat nici nu s-a intristat, asta pentru ca oricum el gaseste intotdeauna un mod de a face sport. Cand a aflat ca s-a amanat „provocarea” a gasit imediat o solutie de rezerva si s-a „abonat” la un antrenament al unei echipe de handbal care-l tot invita. Evident ca nu uita sa-mi spuna ca nu-i este deloc teama ca nu va face fata antrenamentului alaturi de fete si chiar sa-mi sugereze ca vom avea parte de o surpriza. Ma cam indoiesc, dar vom vedea.

Din 15 fete am semnat condica 5

Doar nu va ganditi ca fetele au dat navala cand au auzit ca Stelica nu vine si facem antrenament singure. Au zis ca da si au facut … nu. Madalina a zis ca vine si a venit. Tinuta eleganta si starea pe care o avea nu se pretau deloc cu ce aveam noi de gand sa facem, asa ca s-a gandit sa compenseze cu o portie de „Pui chinezesc cu orez basmati” din meniul pe care l-am lansat acum cateva zile. De fapt, daca ma gandesc bine, Madalina se simte deja in vacanta daca iau in calcul ca marti pleaca la Dubai sa faca plaja si cumparaturi. Acum, sincera sa fiu, cui ii mai arde sa transpire cand mai bine traieste placuta stare de asteptare a unei vacante de vis alaturi de familie? Loredana 1 merge azi la un control medical, asa ca a ramas sa ii tina companie Madalinei, Lavinia si Cristina au fost retinute de probleme la birou, Michelle se ocupa de campania organizata de Roton ( http://www.click.ro/Vedete/alex1 ), Cami era suparata din cauza iubitului, Adela astepta mesterul pt nu stiu ce probleme in apartament, Diana isi facea bagajul pentru a pleca la un eveniment pe care-l asteapta cu sufletul la gura.

Madalina si Loredana 2 incantate de “sportul” de a manca la Fibrio.

Stiti proverbul cu „Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”?

Si uite asa am plecat spre stadion alaturi de Dodo, Alinutza, Aleha si Loredana 2. Daca as spune ca eram convinsa ca vom face un atrenament ca si cum Stelica ar fi fost de fata as minti. Si ca sa fiu sincera pana la capat ma gandisem ca vom lucra cam 30-40% dintr-un antrenament cu Stelica, restul de timp fiind umplut cu hihoteli, indemnari si comentarii pline de umor intre noi. Surpriza! Draga Stelica, ar trebui sa fii tare mandru de noi pentru ca am lucrat cam 75% dintr-un antrenament de jogging si speciale. Cred ca am fi putut mai mult, dar, na, nu suntem perfecte.

)

Cand Stelica nu-i acasa (in Bucuresti) fetele isi vad de treaba.

Dupa incalzire o tura de alergare usoara. Sper sa aprecieze Stelica ca am stiut lectia.

Curiozitatea Madalinei

Imediat dupa antrenament Madalina m-a sunat sa vada cum ne-am descurcat fara Stelica si cu toate ca ii explicam ca am „lucrat” si ce exercitii am facut, tot nu ma credea. Pai bine, draga Madalina chiar asa de proasta este parerea ta despre noi? (evident ca glumesc si ca te inteleg. Cred ca te-ai gandit la proverbul „stana fara caini e precum casa fara stapani” sau „cand pisica nu e acasa…”). Uite ca te-ai inselat, asa cum si eu m-am inselat atunci cand m-am gandit ca tu nu te vei tine de treaba cu antrenamentele si vei
renunta. A trecut o luna si pentru tine inca este o mare placere sa vii la sport fie si numai cu antrenor. )

In urma cu o saptamana, inaintea seriilor de exercitii pt abdomen…

… dupa exercitiile de abdomen.

Alte erori de analiza personala

Si daca tot vorbiram de asteptari recunosc ca mai am un exemplu de eroare (personala) legata de fete. De fapt au fost mai multe, dar una are procent mare de eroare si cand spun asta ma refer la Aleha. Trece printr-o perioada grea sau sa-i zicem mai proasta si este lipsita de energie si motivatie mai tot timpul. La inceput nici n-a vrut sa auda de noua noastra jucarie, sportul, dar, dupa vreo 6 antrenamente, vazand ca fetele sunt din ce in ce mai incantate si mai nerabdatoare sa mearga la sport, intr-o zi a avut un declic si s-a hotarat sa vina sa vada cum este. Nici macar atunci nu m-am gandit ca Aleha va gasi starea necesara pentru antrenamente, dar m-am inselat enorm. Nu numai ca a fost incantata, dar a continuat sa vina chiar si ieri cand Stelica nu era si in conditiile in care avea gatul intepenit. Felicitarile mele si scuzele de rigoare pt eroare.

Loredana 2 si Alinutza “piesele de rezistenta” ale antrenamentului de ieri.

Ar fi pacat sa nu recunosc ca Alinutza a muncit cu 20% in plus fata de celelalte fete (in care ma includ si eu) ieri la antrenament.

Campionatul de slabit

De luni, 1 iunie incepem campinatul de slabit pentru membrele clubului, dar despre asta va scriu maine. Maine si poimaine au loc inscrierile. Tot maine detaliez premiile si modul cum vor fi ele impartite, regulamentul concursului si perioada in care se desfasoara.

N-am avut niciodata ca scop in viata sa-mi indrum prietenii sa manance sanatos, dar mi-am dorit enorm sa am un restaurant care sa aiba mancare sanatoasa , clientii sa revina cu placere si sa ajunga sa se cunoasca intre ei. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca visul meu a prins viata si ma numar printre oamenii care au sansa sa faca ceea ce le place. Munca mea este o placere si tocmai de aceea nu obosesc niciodata chiar daca muncesc de luni pana luni (restaurantul este deschis si in weekend)si mereu imi gasesc resurse pentru a merge mai departe. Din clipa in care am luat-o pe drumul asta Dumnezeu mi-a adus in cale o multime de oameni minunati care m-au sustinut si m-au incurajat sa pun in aplicare toate ideile care imi trec prin cap.
Restaurantul Fibrio a devenit (aproape zilnic)locul de intalnire al prietenelor mele care mai in gluma mai in serios au inceput sa spuna ca se simt ca in filmul „Friends”. Asta pentru ca indiferent de starea pe care o au, buna sau rea, vin la Fibrio unde se intalnesc cu o parte din gasca. Reusim destul de rar sa ne intalnim toate, asta pentru ca este destul de dificil ca 15 persoane sa aiba timp liber in acelasi timp. Dar este frumos ca toate incearca sa manance sanatos (spun incearca pt ca din cand in cand mai dau cu bata in balta si mananca prostii) si chiar sa faca sport (si aici iar nu pot sa le includ pe toate pt ca unele se lasa mai greu convinse). Mi-am facut de-a lungul timpului un stil de viata sanatos cu care ma simt bine. Citesc permanent materiale care ma fac sa inteleg si sa invat cat mai multe despre nutritie si ma bucur sa impartasesc celor din jur (celor interesati evident) ceea ce stiu.

De unde si pana unde … CLUB

Intr-o zi mi-a venit ideea sa fac un club, exclusivist, in care sa intre persoane interesate de un stil de viata sanatos. Ce inseamna asta? Cei care vor sa intre in club o fac pentru ca vor sa manance sanatos, sa faca sport, sa participe la intalnirile in care se discuta despre alimentatie, sport, intretinere, sanatate in general. E placut sa ai un loc in care sa gasesti raspuns la intrebari, sa ai prieteni cu care sa mergi la antrenamente, sa ai un loc in care sa mananci sanatos, sa fii consiliat pt o dieta (daca este cazul), sa fii sfatuit despre machiaj, masaj, intretinerea tenului si a parului.

Ce inseamna sa fi membru

Fiecare participa lunar cu o taxa (modica zic eu) si beneficiaza de o gramada de avantaje: card de discount in restaurant (in momentul de fata nu exista carduri pt clienti deoarece, in momentul lansarii, am optat pt preturi mici – raportate la costul materiilor naturale si ecologice folosite), abonament cu reducere la orele de sport (grupa cu care se lucreaza este alcatuita doar din membre ale clubului), gratuitate la orele de intalnire cu diversi specialisti si nu in ultimul rand degustare de diverse preparate sanatoase inainte de a fi introduse in meniul restaurantului (asa cum duminica trecuta am avut degustare de inghetata dietetica de casa – de piersici, prune, lamaie, capsuni, ghimbir, alune cu portocale).

Nu cantitate, ci calitate!

Scopul acestui club nu este de a-si mari numarul de membri ci de a veni in intampinarea celor care sunt cu adevarat interesati de asa ceva. M-am gandit destul de serios si la faptul ca multe prietene nu sunt demne (scuze!) sa intre in club, asta pentru ca un stil de viata sanatos nu este primordial in viata lor asa cum este motto-ul:”traiesc clipa” si important este ce imi place mie nu ce are nevoie organismul meu. Nu le condamn, nu am dreptul sa le judec, dar am dreptul sa le accept in club sau nu, chiar daca ele imi raman in continuare prietene. Nu poti sa ceri tuturor sa priveasca viata din acelasi unghi de vedere si nu poti forta oamenii sa traiasca dupa principiile noastre (ale celor interesate).
Nu va ganditi ca entuziasmul inceputului nu este posibil sa dispara pe parcurs la fetele care au raspuns din prima clipa, asa cum se intampla de multe ori in viata, dar iau si asta in calcul si mi se pare absolut normal ca atunci cand ceva nu te mai intereseaza sa te retragi. Asa cum mi se pare normal sa fi eliminata din club daca stilul tau de viata nu este sanatos. Nu suntem secta, cum spunea cineva in gluma, dar nu poti sa bei Cola pe post de apa plata, sa ai o alimentatie bazata pe preparate fast-food si sa consideri dansul din club sport de intretinere si sa vrei sa faci parte din clubul fetelor care vor sa traiasca sanatos.

Dupa Paste am dat startul

Din clipa in care am povestit prietenelor ce am de gand sa fac (legat de club) s-a declansat o nebunie. Toate ma intrebau daca le am in vedere pt a fi membre, daca incepem antrenamentele, cand avem prima intalnire despre alimentatie.
Saptamana trecuta am inceput si antrenamentele de tae-bo cu Stelica, cel mai tare antrenor de pe planeta (cum ii spun eu din tot sufletul). Il stiu de cativa ani si m-a convins (nu numai pe mine) ca este cel mai bun, nu numai prin rezultatele pe care le-am avut ci si prin stilul lui de a face antrenamente (nu te plictisesti niciodata pt ca nici un antrenament nu seamana cu altul si reuseste sa combina tae-bo cu atletism, pilates, exercitii pentru diverse parti ale corpului intrun stil atat de frumos ca nici nu-ti dai seama cum trece timpul). Antrenamentele le facem marti si joi pe stadionul Tineretului si intalnirile despre alimentatie o sa le stabilim saptamana asta.

Inainte de primul antrenament, de la stanga la dreapta: Loredana (2), Dodo, Alinutza, Husky, Adela, Madalina, Michelle, Malina (este o simpla coincidenta faptul ca echipamentul fetelor au cam aceleasi culori. probabil este la moda ).

PS. lipsesc Alina si Loredana 1 care au intarziat din motive intemeiate.

O joaca pt o viata sanatoasa

Stelica pregatind muzica pt tae-bo.

Mobilitatea ne-a dat batai de cap. Fetele stiu de ce. )

Totul pare o joaca, dar e frumos pentru ca dincolo de interesul pentru o viata sanatoa
sa este foarta multa distractie si chiar daca nu o sa va vina sa credeti nu exista barfa, invidie, rautate. Fiecare isi vede de viata lui si cand ne vedem discutam despre orice prezinta interes pt cele prezente, ne sfatuim, ne ajutam intotdeauna la nevoie, meregem la film, la padure, la un restaurant cu alt profil dar care are mancare sanatoasa, ne sfatuim despre cumparaturi (si cand spun asta ma refer la alimente) si locurile de unde sa cumparam mancare cat mai sanatoasa.
Suntem la inceput si inceputul suna bine. Zilele urmatoare va voi povesti despre antrenamente, rezulatate (ma refer la cele care s-au inscris la concursul de slabit, dar si la celelalte care vor sa se mentina), intalniri, planuri de vacanta.

Epuizate dupa primul antrenament la un pahar de limonada cu fructe de padure.

PS. In formula completa (cu Alina si Loredana 1 absente la prima fotografie).

Saptamana asta (mai exact marti seara) voi povesti despre cele care sunt primele membre ale Clubului Fibrio. Pana atunci o sa vedem ce rezultate are Popescu dupa 2 luni de alimentatie sanatoasa la restaurantul Fibrio, dar si dupa 2 luni de foarte multa miscare.

Inainte de incheiere mi-as permite sa spun ca niciodata nu e prea tarziu sa te gandesti la tine si prin prisma a ceea ce mananci, bei sau cum iti petreci timpul. Imaginea in oglinda si in fata celorlalti nu tine doar de brandul bluzitei, pantofiorului sau a gentuzei de pe umar. Sa arati mereu bine tine mai mult de interior decat de ambalajul in care te prezinti, dar despre asta intro poveste viitoare.