Cand am vazut prima oara aceasta varza am crezut ca este salata, dar cand am pus mana pe frunzele ei m-am gandit ca e varza, dar cand am gustat-o … n-am mai crezut nimic pentru ca eram in ceata . Intalneam acest ingredient in retetele raw pe care le rasfoiam din America, dar, cum stiam ca n-am cum sa-l gasesc in Romania, nu mai luam in calcul retetele in care se regasea.Pana intr-o zi, cand buna mea prietena Adriana mi-a adus o punga plina de kale de la gradina cea minunata despre care v-am tot povestit prin primavara si despre care gasiti detalii aici si aici.

Asa cum va spuneam ma uitam precum curca-n lemne la frunza cea minunata si nu intelegeam de ce nu stiu nimic despre ea. Dupa un mic instructaj din partea Adrianei, m-am pus pe cercetat si informat si mare surpriza am avut. Stiu ca nu va plac documentarele, asa ca o sa incerc sa va prezint calitatile ei cat mai simplu si “aerisit”.

Kale. Proprietati.

- este o varza de culoare verde (nu radeti pentru ca asa am facut si eu candva pana m-am prins ca exista varza mov-lila) ce difera de varza traditionala,

- a fost cea mai populara varza in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,

- nu necesita conditii speciale de crestere si este foarte rezistenta in lupta cu daunatorii care nu prea reusesc sa o distruga (uraaa!),

- specialistii o aseamana mai mult cu o varza salbatica decat cu o varza “domestica” din punct de vedere al efectelor sale terapeutice,

- este foarte bogata in antioxidanti, ceea ce face ca varza kale sa protejeze impotriva tumorilor si sclerozei,

- contine Calciu, luteina, vitaminele A, C, E, K si fier. Aceste proprietati incetinesc declinul performantei mentale cauzat de imbatranire,

- contine mangan, beta-caroten si vitamina C,

- o ceasca de kayle gatita contine 1300 % din necesarul zilnic de vitamina K ( de aceea, persoanele care sunt sub administrarea de anticoagulante nu trebuie sa consume kale), 190% din necesarul zilnic de vitamina A si 90% din necesarul zilnic de vitamina C,

- kale se afla in familii de plante ca broccoli si varza, ceea ce face sa aiba un continut ridicat de sulforafan care ajuta la oprirea inmultirii celulelor canceroase.

Cred ca v-ati prins destul de repede ca aceasta varza draguta prin frunzele ei ca niste volonase este o minunatie. Cum am folosit-o eu? Pai, am facut chipsuri cu gust de branza. Parca va si vad cu gura cascata . Da, nu glumesc. Sunt delicioase si au si calciu pe deasupra.

Cum de are gradina cea minunata o astfel de leguma, mai putin cunoscuta in Romania? Simplu. Willy, acel minunat om care ingrijeste cu atata dragoste plantele si legume pe care le-a adus tocmai din America, s-a gandit ca n-ar fi rau sa cunoastem si sa ne imprietenim cu aceasta “bogata” leguma (in valori nutritive). Daca la inceput am apreciat-o mai mult datorita aspectului, acum o iubesc pentru calitatile reale pe care le are. Exact ca-n dragoste: la inceput este chimia, placerea aspectului exterior si apoi iubesti pentru caracterul si valoarea reala a celui de care te indragostesti. Gresesc?

Azi am avut chef sa fac aceste chipsuri asa ca l-am rugat pe Marius sa-mi livreze urgent o ladita de kale. Cum Claudia tocmai terminase antrenamentul cu Stelica s-a oferit sa mearga ea la gradina sa mi-l aduca. Ii multumesc si promit sa ma recompensez cu o punga de chipsuri de kale.

Nu ma intrebati daca o sa am chipsuri din kale la Fibrio pentru ca nu stiu in acest moment sa va  raspund, dar zilele urmatoare sper sa iau nota buna pentru raspunsul pe care o sa vi-l ofer.

Si ca tot am ajuns la final, vreau sa o felicit pe Corina Vasilescu pentru ca a fost singura dintre toti cei care mi-au scris (la concursul ad-hoc pe care l-am organizat ieri) ce a ghicit numele legumei despre care am scris azi. Te astept cu drag sa-ti ridici premiul (sa-mi spui care este varianta pe care o doresti). Felicitari!

Stiu. Nu mai sunt la fel de prezenta pe blog. Stiu. Multi ma “penalieaza” prin email-urile trimise. Stiu. Pana la urma ma intelegeti. Lucrez la un proiect si sunt atat de prinsa ca abia mai am timp sa respir (bine, un motiv ar putea fi si caldura, dar nu la asta ma refeream). Si proiectul are legatura si cu voi (cei care ma “penalizati” ) Totusi, azi am gatit ceva bun. Sincera sa fiu, nu stiam la ce sa ma astept cand am inceput sa gatesc aceasta reteta. In ciuda unei imaginatii foarte bogate in dotare, papilele mele gustative nu aveau nici cea mai vaga idee despre senzatia pe care ti-o ofera acest desert. Cred totusi, ca de vina sunt eu. Nu ma mai omor dupa dulciuri. Doamne, cat am asteptat clipa asta in care sa simt ca nu ma mai atrag dulciurile, ca nu mai visez cai verzi (si dulci ) seara, ca pot sa privesc pe oricine mancand cel mai tentant si aspectos desert fara sa am nici cel mai mic impuls de a-mi dori sa-l gust. Si uite ca am reusit. Yupii!!! Nu ma intrebati cum am reusit ca nu stiu sa spun. Si nu glumesc.

more…

Tin de ceva timp sa scriu despre uleiul de cocos pe care l-ati regasit in multe din retetele pe care vi le-am prezentat, dar mereu aparea altceva mai interesant pe moment. Intrebarile pe care le-am primit de la cei care-mi citesc blogul m-au convins ca trebuie sa scriu chiar azi, cu atat mai mult cu cat mult timp am avut o parere nu tocmai buna despre acest ingredient. Informatia mea despre uleiul de cocos a fost eronata, asa ca scriu si pentru cei care cred ca uleiul de cocos nu are ce cauta in alimentatia noastra.

more…

Intruna din zilele in care m-am intalnit cu Adriana sa gatim mi-a spus o poveste din viata ei  despre inghetata de banane. Imi spunea ca sotul ei Willy, la inceputul relatiei lor, ii povestea cat de mult adora inghetata de banane pe care i-o gatise in copilarie o matusa care locuia in afara tarii. Si uite cum, draga mea prietena a inceput sa experimenteze toate retetele de inghetata cu banane intalnite in cale.

Oricat de mult ii placea fiecare inghetata, nici una nu era acea inghetata care sa-i aminteasca de copilarie. Pana intr-o zi, dupa multi ani in care renuntase a mai spera sa nimereasca reteta miraculoasa a inghetatei de banane, intr-o calatorie facuta in America cu toata familia, Adriana a facut cunostinta cu faimoasa reteta de inghetata. Cand a vazut cat de complicat este a crezut ca nu e adevarat. Si  eu la randul meu am crezut la fel. Si voi la randul vostru veti crede la fel. Deci…

more…

De ceva timp acasa imi fac zilnic paine FIbrio dupa o alta reteta decat cea de la restaurant. Imi place la nebunie gustul, nu mai spun de aroma, dar mai ales sa prepar aceste painici pentru ca ma relaxeaza. De saptamana viitoare, toti clientii care vor cumpara paine si produse Fibrio vor primi si cate o chifla Fibrio reteta noua. Asa ca, daca treceti pragul si cumparati produse de panificatie, nu uitati sa-i intrebati si de aceasta nou painica.

Noile mele painici arata cam asa inainte de a le baga in cuptor:

… dupa ce le-am scos din cuptor.

more…

Stiu, suna ciudat, dar chiar asa este. Aseara eram dezamagita de o persoana draga si n-aveam chef de nimic. Eram trista si vroiam sa citesc o carte care sa-mi rupa gandurile triste. Am ajuns acasa tarziu si mi-am deschis micul meu laptop sa mai citesc cateva materiale de nutritie. Apoi am simtit nevoia sa caut o carte. Am ales-o la intamplare din gramada de carti ce asteapta sa fie citite. De fapt nu din intamplare.

Nu stiu daca v-am povestit vreodata ca atunci cand sunt suparata ma duc la librarie si stau printre carti chiar si 3 ore si las cartile sa ma aleaga pe mine. Cum adica? Nu stiu sa explic exact, dar stiu ca in calea mea, sub nasul meu, sunt asezate exact cartile de care am nevoie chiar daca, de multe ori, in momentul ala, nu stiu ca am nevoie de ele. In fine… greu sau usor de inteles, asa este.

Inainte sa ma apuc de citit am vrut sa-mi fac un ceai si m-am dus la coltisorul meu preferat si plin de arome. Si aici sunt foarte pretentioasa (marea majoritate a ceaiurilor de pe piata sunt pline de chimicale si gasesc destul de greu ceaiuri care sa-mi placa cu adevarat). Ochii mi-au cazut din prima pe o cutie de ceai de boboci de trandafiri primita de la Roxana, o alta “nebuna” pasionata de ceaiuri si tot ce inseamna sanatos. O sa va povestesc cu alta ocazie cum m-am tiganit cu o vanzatoare pentru ca nu vroia sa-mi vanda o cana imensa de ceai pe care buna mea prietena Roxana si-o dorea tare tare (o cana de ceai in care intra cam 500 – 600 ml ceai – nu va ganditi ca ii ajunge Roxanei).

Am tot amanat sa testez acest minunat ceai  din motive greu de inteles: imi era mila sa-i consum pentru ca sunt atat de minunati si dragalasi ). Aseara insa, parca mai mila mi-a fost de mine decat de boboceii de trandafiri si am ales sa-mi fac un ceai din ei. Am luat cana de ceai, cartea si m-am asezat pe canapea. Am inceput sa citesc si cand am considerat ca s-a mai racit am luat o gura de ceai.

Am intepenit. Era demential!! Parfumat, usor, fin, calmant, aromat, revigorant…DELICIOS! Savuram fiecare inghititura cu o placere imensa. Mi-e greu sa gasesc cuvinte care sa descrie savoarea si impactul pe care l-a avut acest delicat ceai de boboci de trandafiri. Era tarziu asa ca m-am abtinut cu greu sa o sun pe Roxana sa-i multumesc, insa in entuziasmul meu, am luat un petec de hartie si i-am scris. Am avut senzatia ca acelasi petec de hartie ar fi avut alta valoare daca l-as fi scris azi. Multumesc scumpa prietena pentru un dar atat de pretios. Datorita tie m-am indragostit iremediabil de acest incomparabil ceai de trandafiri.

Le-am cunoscut intr-o noapte, tarziu, dupa miezul noptii si m-au cucerit pentru totdeauna,  chiar daca primul contact a fost virtual, pe internet. Cu cat citeam mai mult despre ele, cu atat ma indragosteam mai tare si cu cat realizam ca nu exista in Romania (in acel moment nu erau, acum da), cu atat mi le doream mai tare. Sincera sa fiu, despre nici un aliment minune, cum consider aceste seminte, nu am citit atat de mult cat am citit despre Chia Seed. In noaptea cand am aflat despre ele, am citit cateva ore pana inspre dimineata si am mers la culcare convinsa fiind ca am sa gasesc o solutie sa le am. A doua zi am rugat niste prieteni sa mi le trimita din America, dar intre timp cei de la suplimente. Ro le-au adus si din cate stiu eu sunt singurul loc de unde le puteti cumpara, fie sub forma de seminte, fie sub forma de faina.

 Dar cum probabil, multi dintre voi nu stiu nimic despre aceste seminte am sa va fac un scurt rezumat ca sa nu ma credeti nebuna de m-am indragostit iremediabil de ele si fac parte din viata mea aproape zilnic.

more…

Acum 2 zile m-am indragostit de 2 ori, greu de stabilit de cine mai tare. Ca in fiecare saptamana m-am prezentat la Adriana, buna mea prietena, un om minunat despre care o sa va povestesc mai multe intr-o buna zi, si ca de obicei, am gatit. Cele mai multe lucruri despre noile mele retete si noul meu stil de a ma hrani de ceva timp le-am aflat de la ea si familia ei. Datorita ei am savurat laptele de seminte, laptele de ovaz, cheescake cu branza de soia (hmm, nici prin cap nu va trece cat de buna este), crema de caju tartinabila, biscuitii pentru sport (cine trebuie sa stie de ei stie), clatitetele americane, noua reteta de paine si cozonac si multe alte retete minunate care mi-au bucurat papilele gustative (si despre care o sa va spun mai multe in materialele urmatoare). Dar sa revin la indragosteala mea .

Primul care mi-a iesit in cale: Macrisul

In ciuda faptului ca are multe calitati culinare si medicinale, ca nu este pretentioasa in conditiile pentru clima si sol si chiar creste destul de mult salbatic, Macrisul este din ce in ce mai putin bagat in seama, adica consumat. Mi se intampla ca atunci cand povestesc despre el lumea sa-mi spuna ca nu stie cum arata. Nici nu-i de mirare daca ne gandim ca-n piete sau supermaketuri nu se gaseste. Si in general, tot ce-i gratis (pentru ce-i care-l au in gradina sau pe langa gradina) nu e bun (parca asa gandeste romanul, nu?) sau e bine venit dar tot neapreciat ramane. De ce m-am indragostit eu de macris? Pentru cei care nu ati consumat niciodata veti avea o mare surpriza. Mie mi-a amintit de copilarie, de zilele in care umpleam tricoul cu corcoduse crude si acrisoare si mancam din ele cat e ziua de lunga. Cand am primit cadou o ladita plina de macris de la Micutu (Marius, uriasul de 2 m si 2 cm, dar cu un suflet pe masura staturii) m-am dus la Robert care era concentrat la calculator, si cu ladita in brate i-am spus serios si categoric:”Mananca, te rog o frunza”. Nu are rost sa va spun ce fata a facut, de parca ii spusesem sa pasca pe pasuni nu sa manance o frunza (pana la urma parea o jignire daca ma gandesc, el fiind un carnivor convins). Sa scape de mine si sa-l las in pace, a luat in cele din urma o frunza, a bagat-o in gura, a inceput sa o mestece si m-a privit ridicand din umeri a intrebare:”Asa si si?” N-am apucat sa-i raspund, pentru ca in cateva secunde a facut ochii mari a surpriza si a exclamat: ”Uau, ce buna esteee! Mai vreau.” Si uite asa a trebuit sa impartim ladita pe care am crezut, initial, ca o voi consuma singura. Acelasi Robert care nu consuma nici lactate prea mult, a facut o pasiune pentru iaurtul de capra eco cu macris si usturoi. Fara macris nu prea-l mananca. De ce ne place macrisul? Pentru ca:

Frunzele sunt acrisoare si parfumate si dau o savoare aparte salatei in care se foloseste (cine doreste o poate folosi cu succes in supe sau ciorbe pentru ca le da un gust acrisor)

contin mult fier, magneziu, fosfor, siliciu

bogat in vitamine (C, B1, B2, k) si acid oxalic (ceea ce ii da gustul acrisor)

• are proprietati depurative, fiind pretioase pentru cura de primavara, pentru detoxifierea organismului dupa iarna cand alimentatia este predominant proteica si implicit, incarcata cu toxine
• sunt usor laxative, diuretice, tonice si remineralizante.

more…