Aveam de gand, din toamna, sa oferim la Fibrio lapte de migdale, de susan,  de canepa, de floarea-soarelui, de dovleac, de nuci, de … orice seminte va mai trece prin cap sau va mai doriti ca doar intotdeauna am tinut cont de toate preferintele.

De cateva zile, mai multi clienti m-au batut la cap, fiecare separat (:-)), sa le fac lapte de migdale. Toti mi-au cerut acelasi lapte, ceea ce ma face sa cred, fie ca au aceleasi preferinte culinare, fie ca au complotat ca sa ma convinga mai repede. In fine, nici nu mai conteaza. Stiau ca nu sunt greu de convins.

Evident ca a fost o problema si modalitatea de prezentare (a se citi vanzare). Nu vroiam sa-l prezint la masa in pahar si atat. Laptele de migdale este un produs delicat din punct de vedere al aromei, valoros din punct de vedere nutritiv si de neinlocuit pentru cineva care intelege ca laptele de vaca (sau de orice animal doriti) nu are ce cauta in alimentatia unui om. Asa ca am plecat in oras (nici eu nu stiu cum mi-am mai gasit timp), special, sa caut o “haina” draguta pentru cel mai dorit si pretuit lapte la Fibrio.

Si ca dovada ca este un lapte norocos, am gasit din prima, in primul magazin in care am mers, pe un raft la nivelul ochiilor, o mica gramada de sticulute dragute ca niste rochite cu lalele pictate de diferite culori (ei hai ca deja exagerez cu comparatia, nu-i asa?).

Le-am luat pe toate de pe raft si vanzatoarea m-a intrebat pentru ce sunt aceste sticle. Pura curiozitate sau plictiseala? Cand i-am spus ca le-am luat pentru lapte de migdale s-a uitat la mine de parca as fi injurat-o. Fata ei exprima a nedumerire maxima. Nedumerirea ei era atat de mare de parca spusesem lapte de cal nu lapte de migdale . Am vrut sa o invit la un seminar despre alimentatie sanatoasa, dar mi-am dar seama ca ar fi crezut ca sunt nebuna, asa ca mi-am vazut de drum, fericita de frumoasele sticulute nou achizitionate (daca nu va plac, sa nu-mi spuneti ca sa nu-mi stricati bucuria).

Asa ca, dragi cliente si clienti (dar mai mult partea feminina obisnuieste sa consume cafeaua cu lapte) aveti acum alternativa pentru laptele de vaca pe care obisnuiti sa-l consumati la cafea. Ingredientele laptelui de migdale sunt: migdale cu coaja, sirop de agave light si apa plata. Stiu ca multi vor sari in sus si vor spune ca ei prefera fara indulcitor (oricare ar fi el), dar, ca de obicei, o sa gasesc solutie si pentru ei, adica o sa-l fac simplu (am zis bine Roxana ? ). Si daca tot am rezolvat-o si pe asta, vor aparea alte sugestii: mai mult sau mai putin strecurat, mai mult sau mai putin combinat, mai mult sau mai putin… Stiu!!! Va cunosc si pot sa scriu toate sugestiile care vor aparea si pe care, ca de obicei, le voi bifa pentru ca le voi rezolva. Insa, am si eu o rugaminte: cu timpul si pe rand. Important este ca am dar startul. Sa vedem cu ce ajungem la linia de sosire.

Maine va spun o poveste despre o leguma mai speciala si despre care foarte putini ati auzit. Aveti termen de gandire pana maine. Cine ghiceste primeste un premiu de la mine. Si daca tot am vorbit de lapte de migdale, primeste o sticuluta de lapte de migdale sau o punguta cu 5 produse Fibrio (daca castigatorul nu vrea lapte de migdale). Stati asa. Prietenii mei, care stiu mereu despre proiectele si subiectele mele, nu au voie sa participe pentru ca nu este corect. Raspunsul mi-l trimiteti pana la ora 16 la adresa corneliamarin@fibrio.ro. Succes!

Vroiam de mult timp sa lamuresc si problema asta, dat intotdeauna aparea altceva musai de postat. Am vrut sa scriu despre acest lucru pentru a-i lamuri pe cei care s-au simtit ofensati atunci cand am spus ca, pentru mine, faina pe care restaurantul Fibrio o foloseste cu succes, este unica prin proprietati. Deci, sa vedem:

1. Isi pastreaza toate proprietatile ingredientelor folosite pentru simplul fapt ca macinam cerealele cu o moara ecologica, adica o moara prevazuta cu pietre ceea ce face ca faina sa NU se incalzeasca in urma macinarii. In ziua de azi, faina este macinata cu mori electrice care incing foarte tare faina obtinuta. Moara noastra mica, dar priceputa, nu ne permite sa mai macinam daca pietrele se incalzesc tare si, pur si simplu, se opreste si reporneste abia cand s-a racit. Chiar daca presupune pierdere de timp si trebuie sa stam dupa ea (sau mai corect dupa toanele ei) suntem de acord pentru ca asa este corect fata de clientii si sanatatea lor.

more…

Ador inghetata, dar n-am mai recunoscut asta de vreo 10 ani pentru ca ajunsesem sa cred ca nu-mi place. Asta pana anul trecut cand am decis sa fac inghetata de casa, inghetata adevarata, fara E-uri, fara arome la borcan si cu ingrediente de cea mai buna calitate: oua ecologice, frisca naturala, ciocolata adevarata (adica cu procent de minim 75% cacao), fructe proaspete, condimente care mai de care mai ciudate (scortisora, anason, ghimbir, mac, chilli, menta, cuisoare). 

Din prima clipa in care am hotarat sa fac inghetata am avut o dorinta: sa fac inghetata de levantica. Iubesc floarea de levantica si ador aroma ei. Sunt in extaz intr-un camp de levantica si mereu aleg aroma asta la sapun, detergent, deodorant de camera, ulei aromat.

more…

Si-au inceput viata odata cu Fibrio si au fost pe masa la evenimentul de lansare in decembrie 2008. Si-au castigat simpatia rapid indiferent daca sunt simple sau cu chimen. Indiferent cata concurenta a aparut de-a lungul timpului : Betisoare Fibrio (cu susan), Crakersi cu seminte (de susan, floarea soarelui, dovleac, in), Biscuiti Fibrio cu fructe uscate si stevia rebaudiana, Crakersi cu condimente (busuioc si rozmarin), Biscuiti Fitness (pentru sport sau micul dejun), Lipii Fibrio cu seminte (de susan, floarea soarelui, dovleac, in). Cu timpul sper sa va pot prezenta si “concurenta” chiar daca vine cu greu din urma.

more…

O prietena m-a batut la cap sa-i fac inghetata de mac. In prima faza m-am gandit ca e o gluma dar nu era. Imi descria gustul si aspectul cu asa placere incat m-a convins sa incerc. Si mi-a iesit. Si mi-a placut. Imi plac inghetatele pe care nu le gasesc in alta parte si care ii surprin pe clienti. Maine va prezint o alta inghetata “ciudata”dar cu succes la publicul Fibrio.

In ultimul timp clientii m-au tot rugat sa le fac pe langa saratele, saleuri, focaccia (toate Fibrio, evident) si ceva dulce in afara de prajituri si inghetata (din faina Fibrio). Aveam fobie fata de cuvantul biscuiti pentru simplu motiv ca nu gaseam pe piata nici un sortiment care sa-mi placa din punct de vedere al ingredientelor folosite (chiar daca sunt ecologici).

Cand am hotarat sa fac inghetata de mure, Mara, o foarte buna prietena care adora sa gateasca, mi-a zis ca trebuie neaparat sa iau mure de la ea din gradina, pentru ca mure mai gustoase ca ale ai n-am cum sa gasesc. Am crezut ca glumeste, chiar daca nu prea ii sta in fire sa glumeasca cu lucruri serioase. Si cum sta la numai 2 strazi de restaurant am dat o fuga sa ma conving. Stiu ca pare de necrezut, dar aceste mure pe care le vedeti in fotografiile atasate chiar sunt din gradina ei. Multe sunt inca necoapte incat la prima vedere pare a fi zmeura, dar, recunosc ca am facut o gafa. Intai am cules murele si apoi am facut pozele. Daaaaaaaa… (

Neo spune ca este mai usor sa faci o pizza decat o inghetata, eu spun ca invers si o sa va povestesc mai tarziu cu imagini de ce. Una este sa faci o pizza pe vatra (adica sa nu o pui in tava) si una este sa faci o inghetata la care daca ai invatat pontul castigator nimic nu-ti mai sta in cale.

Am combinat inghetata de mure cu inghetata de lamaie. Mi s-a parut mai interesant. Asa au zis si clientii si asta ma bucura.

Am preferat sa fac fotografi cu tufa de mure gigant din gradina Marei ca sa credeti ca folosesc mure fara gust din import. )

Vorba gandului meu inainte de “noapte buna“:”Si maine este o zi si o minune se poate intampla!”

Au trecut 3 saptamani de cand n-am mai scris. Nu stiu daca motivul principal a fost cateva comentarii rautacioase ale unor fete mai mult sau mai putin avizate sa faca asta, dar cu siguranta pe primul loc s-a situat lipsa de timp.