O prietena m-a batut la cap sa-i fac inghetata de mac. In prima faza m-am gandit ca e o gluma dar nu era. Imi descria gustul si aspectul cu asa placere incat m-a convins sa incerc. Si mi-a iesit. Si mi-a placut. Imi plac inghetatele pe care nu le gasesc in alta parte si care ii surprin pe clienti. Maine va prezint o alta inghetata “ciudata”dar cu succes la publicul Fibrio.

In ultimul timp clientii m-au tot rugat sa le fac pe langa saratele, saleuri, focaccia (toate Fibrio, evident) si ceva dulce in afara de prajituri si inghetata (din faina Fibrio). Aveam fobie fata de cuvantul biscuiti pentru simplu motiv ca nu gaseam pe piata nici un sortiment care sa-mi placa din punct de vedere al ingredientelor folosite (chiar daca sunt ecologici).

Obisnuiesc sa ma culc foarte tarziu, adica pe la 3-4 dimineata si sa ma trezesc in jurul orei 9-10, tot dimineata, asa ca de cate ori Razvan ma invita la radio (Radio 21) sa vorbim despre alimentatie, nutritie si dieta il driblam spunandu-i ca o sa vin cand o sa aiba 100,2 kg (faceam aluzie la frecventa radioului 100,2 fm). Spuneam asta in ideea ca acest moment este cat mai departe si ca ziua in care il injur pe Popescu pentru ca ma trezesc la 7 dimineata va veni dupa vacanta. Ghinion sau… noroc (daca luam in calcul ca l-am consiliat si 90% din mesele pe care le-a servit au fost la Fibrio)?

L-am injurat (in gand) si-mi pare rau. Pe bune. )

Dupa 3 ore de somn am plecat la radio mai mult adormita decat treaza si pe drum am realizat ca sunt o norocoasa ca nu sunt dimineata in trafic. Oamenii matinali stiu de ce… ) Pe drum m-am distrat ascultandu-i pe Orlando, Escu si Popescu cum ma tot prezentau ca invitat:”cea care l-a salvat pe Popescu de 40 kg”, “cea care l-a scapat”, “cea care…”. Ma amuza pentru simplu fapt ca eu n-am scapat pe nimeni de nimic ci doar i-am aratat drumul pe care sa mearga pentru o viata mai sanatoasa. Ma intreb cum ar fi sa fiu cea care i-a “scapat” pe toti oamenii de pe glob de kilogramele in “plus”? Aberez, dar ar fi frumos, nu-i asa?

In drum spre radio am realizat ca nu stiu exact unde trebuie sa ajung, asa ca am inceput sa-l sun pe Popescu care tot comenta pe post despre cat de periculoase sunt drumurile nationale. Ma enerva cumplit sa stau blocata in trafic si sa nu stiu exact pe unde o iau de dupa ce trec de sediul Elvilla, asa ca sunam in nestire ingrozita de gandul ca ma voi invarti in trafic aiurea. Mi-ar fi placut sa-mi fi vazut fata in intersectia Aerogarii cu Ficusului cand imi venea sa dau cu banul ca sa stiu in ce directie o iau cu atat mai mult cu cat Popescu imi raspunde si imi spune “zi repede” , eu ma execut si nici nu termin intrebarea ca aud “drumul care duce spre Moldova..”. Cred ca in momentul ala m-am trezit instantaneu pentru ca am crezut ca face misto de mine, cand colo el vorbea pe post fara sa aiba habar de ce il intreb eu. Am intrat pe Ficusului si am sunat o buna prietena care lucreaza in departamentul vanzari tot la radio 21 si … in cele din urma am ajuns cu bine.

Eu adormita, ei fresh ca un suc proaspat de portocale la prima ora. Mi-a placut atmosfera degajata, jocul de cuvinte construite ad-hoc in echipa Orlando-Escu-Popescu, echipa in care fiecare pare lider pe bucatica lui de selectie a informatiei, creativitate si redare a scenariului.

Atunci am realizat ca Popescu a devenit un exemplu la modul cel mai serios si ca cele 25 kg date jos in ultimele 4 luni i-a determinat pe multi nu numai sa-l admire, dar si sa-l transforme intr-un model de vointa si organizare a unei vieti sanatoase. Escu, o persoana destul de pragmatica si care verifica prin filtrul gandirii orice informatie ce-i pare a fi indoielnica, mi-a marturisit ca “m-a verificat” (din punct de vedere al logicii informatiilor pe care Popescu le-a transformat in stil de viata) si ca recunoaste ca este mai bine sa mananci sanatos. Orlando, omul cu masca si fara masca (asta imi inspira pentru ca-i imita pe toti mascaricii tarii) si-a luat notite in timp ce vorbeam si credeam ca face parte din sceneta lui, dar m-am convins ca gresesc cand a continuat sa-mi puna intrebari in pauza publicitara.

Popescu era mandru pentru ca era eroul care a slabit aproape 45 kg nu prin dieta ci printr-un stil de viata sanatos, fara sa se infometeze, cu o alimentatie bazata pe legume, fructe, fibre solubile si insolubile, peste, lactate de calitate si de ce nu si ceva dulce din cand in cand (mai rarut ca-i mai dragut).

Una peste alta vizita mea a fost una foarte placuta, atat de placuta ca nu-mi venea sa mai plec. Am fost incantata sa constat ca oamenii incep sa fie din ce in ce mai interesati de ceea ce mananca, chiar daca motivatia difera de la confort pana la un eveniment gen nunta.

La plecare am dat o tura la Europa Fm

Cum Europa Fm era 2 etaje mai sus, Popescu s-a gandit ca n-ar fi rau sa-i fac o vizita pe fuga Monicai Anghel si echipei ei. Acolo langa studiou am vazut ceva care m-a impresionat. Pe pervazul ferestrelor se aflau mai multe ghivece cu flori si in fiecare ghiveci se afla un biletel cu numele persoanei (din echipa radioului) care are grija de floare.

Inainte sa plec m-am distrat privindu-l pe Cristi Stanciu, parca m-ai adormit decat mine, cum dadea palme apartului automat de cafea. Era nemultumit de faptul ca nu “vorbeau aceeasi limba”, adica cerea (si platea pentru ) capuccino si primea cafea fara zahar pe care am considerat-o binevenita pentru mine. ) In cele din urma, inainte sa intre in emisie a reusit sa faca pace cu automatul in schimbul cafelei dorite.

Suna ciudat, dar adevarat. De cateva zile am lansat terasa cea noua (adica de la etaj) care-mi place foarte tare pentru ca ofera o atmosfera intima (zic eu). Ieri dupa amiaza nimic nu prevestea aventura ce aveam sa o traiesc. Am preparat o gramada de sortimente de inghetata (prietenii stiu de ce) si vreo 2 sortimente de biscuiti (pentru copii)si apoi am stat la o sueta cu Andreea si Raluca pe terasa.

Apropo de fete. In timp ce dezbateam subiectul “surori”(asta pt ca toate trei avem cate o sora), ne-a sunat Razvan sa ne povesteasca cum dupa antrenamentul cu Stelica nu mai putea de sete si s-a oprit la Mc’Donalds sa cumpere un pahar de sifon. Cei de acolo tot incercau sa-l convinga ca nu vand sifon ci alte bauturi acidulate (nu are rost sa mai dau nume), iar Razvan incerca sa-i convinga ca vrea sa plateasca o cola si sa primeasca un sifon. Dupa multe rugaminti vanztorul a dat telefon mai departe (era Mc drive) si a rugat-o pe colega lui de la departamentul livrare sa-i dea un sifon. Cand a ajuns in dreptul colegei respective, Razvan s-a gandit ca n-ar strica sa-i tina o mica lectie de nutritie prin care ii explica ca n-ar fi bine sa mai bea coca-cola si nici sa recomande clientilor. Foarte tare! Cum ar fi sa te duci la Mc si sa comanzi o coca-cola si vanzatorul sa-ti recomande o apa plata.? Bravo Razvan! )

Dar sa revin la mica mea aventura. Pe la ora 20 a inceput ploaia. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai tare. A venit si grindina. La un moment dat a inceput sa ploua asa de tare ca n-a mai rezistat nici canalizarea, fie ea si din buricul Bucurestiului. In maxim 10 min, bucataria, vestiarul si biroul meu au fost inundate cu apa. Nu va ganditi ca doar cateva picaturi ci pana la genunchi…

Si uite cum in biroul meu pluteau pantofii, echipamentul de sport si multe alte lucruri care se aflau pe podea. In bucatarie era o lupta pe viata si pe moarte cu apa care navalea cu viteza prin canalul de evacuare. Inarmati cu faras, mopuri, galeti, intreg personalul lupta cu apa care nu tinea cont de prize, instalatii electrice, utilaje profesionale. Acum radem, dar atunci toata lumea facea “sport”. Ulterior am aflat de la vecinii nostri ca au patit acelasi lucru. Dorobanti…

Evident ca a doua zi m-am trezit cu febra musculara la maini. Seara la antrenament, cand a auzit Stelica povestea a zis:”In cazul asta te ajut sa faci febra si la picioare”. Si nu va ganditi ca nu s-a tinut de cuvant. ) Abia ma misc.

Si cum viata mea bate filmul in ultimul timp, azi am ramas fara masina. Am parcat pe Stefan cel Mare, ca si alti vreo 50 de soferi si cand m-am intors nu mai era nici masina mea, nici a celorlalti. Nu sunt nici prima, nici ultima care pateste asa ceva in Bucuresti. Sunt de acord sa platesc daca gresesc, dar cum sa consider ca am gresit daca nu am alta alternativa, adica o parcare? In fine asta e viata in Romania.

Vorba gandului meu inainte de “noapte buna“:”Si maine este o zi si o minune se poate intampla”.

Cand am hotarat sa fac inghetata de mure, Mara, o foarte buna prietena care adora sa gateasca, mi-a zis ca trebuie neaparat sa iau mure de la ea din gradina, pentru ca mure mai gustoase ca ale ai n-am cum sa gasesc. Am crezut ca glumeste, chiar daca nu prea ii sta in fire sa glumeasca cu lucruri serioase. Si cum sta la numai 2 strazi de restaurant am dat o fuga sa ma conving. Stiu ca pare de necrezut, dar aceste mure pe care le vedeti in fotografiile atasate chiar sunt din gradina ei. Multe sunt inca necoapte incat la prima vedere pare a fi zmeura, dar, recunosc ca am facut o gafa. Intai am cules murele si apoi am facut pozele. Daaaaaaaa… (

Neo spune ca este mai usor sa faci o pizza decat o inghetata, eu spun ca invers si o sa va povestesc mai tarziu cu imagini de ce. Una este sa faci o pizza pe vatra (adica sa nu o pui in tava) si una este sa faci o inghetata la care daca ai invatat pontul castigator nimic nu-ti mai sta in cale.

Am combinat inghetata de mure cu inghetata de lamaie. Mi s-a parut mai interesant. Asa au zis si clientii si asta ma bucura.

Am preferat sa fac fotografi cu tufa de mure gigant din gradina Marei ca sa credeti ca folosesc mure fara gust din import. )

Vorba gandului meu inainte de “noapte buna“:”Si maine este o zi si o minune se poate intampla!”

Astazi Razvan a venit hotarat sa-l cantaresc si sa-l masor. Ma distreaza chestia asta cu cantaritul pentru ca el vrea acest lucru doar ca sa ma conving eu ca a mai slabit. Il vad zilnic la masa de pranza si uneori si seara si nu prea realizez daca a mai slabit sau nu. El stie mereu ce greutate are pentru ca operatiunea “cantarul” are loc zilnic, dimineata si seara, si ce pacat ca la ora prazului este in oras si nu are la indemana un cantar. )

“Trag aer in piept si tin respiratia, poate… poate arata mai putin la masuratoare” gandul care-l paste de fiecare data si pe care nu se sfieste sa-l ascunda.

De 3 saptamani Neo a abordat si ea la modul cel mai serios alimentatia sanatoasa pe care o recomanda zilnic la restaurant. Pentru cei care o cunosc rezultatele sunt vizibile, iar ea e incantata. Aici am surprins-o intr-un moment de “verificare” a noilor “dimensiuni”. )

Dupa ce Neo i-a luat dimensiunile (ea a fost sefa acestei operatiuni de-a lungul celor 4 luni) am fost curioasa sa vad cat de mult a slabit in centimetri pentru ca in kg era informata permanent de Razvan.

1 martie 2009 : 127 – 128 – 128 cm / 123.7 kg

1 iulie 2009 : 114 – 113 – 113 cm / 103.5 kg

Minus in 4 luni : 13 – 15 – 15 cm / 20.2 kg

Super! A slabit 5 kg/luna cu o alimentatie sanatoasa pe care Fibrio o promoveaza, dar si cu foarte mult sport. De la antrenamentele in sala, Razvan a devenit dependent de “drogul” numit Stelica, dar si de meciurile de baschet, fotbal si handbal la care participa alaturi de prieteni in fiecare marti, joi si vineri.

Fericit de rezultatele obtinute, Razvan a sarbatorit cu o portie de tagliatele ecologice cu busuioc in ele si preparate cu legume trase in vin si piept de pui (Tagliatele Primavera cu pui).

Cum inainte de a ne aseza la masa ne-a sunat Andreea (Banica) sa ne spuna sa ne uitam pe Antena 1 sa o vedem pe micuta Sofia la sedinta foto din Viva, Razvan si Andreea au inceput sa se felicite reciproc pentru rezultatele obtinute in ultimul timp. Din vorba in vorba au realizat ca au in comun preparatul preferat:”ciupercute umplute cu pui” si “broccoli si conopida gratinate” insotite de o salata mare de salata verde cu lamaie.

La sfarsitul mesei, am concluzionat ca suntem in plan si ziua in care vom sarbatori 100.2 kg este foarte aproape. Recunosc insa ca aceasta greutate nu mi se mai pare o provocare si astept cu nerabdare sa vina Mos Craciun si sa-mi faca cadou vestea ca Razvan a ajuns in varful muntelui, acolo unde este bine infipta in pamant placuta cu 90 kg.

Vorba gandului meu inainte de “noapte buna“:” Si maine este o zi si o minune se poate intampla”