Archive for ◊ May, 2009 ◊
Ieri a fost prima zi cand Stelica, din motive obiective, nu a putut sa vina la antrenament. Unele s-au bucurat , altele s-au intristat. Sincera sa fiu intai m-am bucurat pentru ca aveam mult de lucru si ma gandeam ca am castigat timp, dar apoi am realizat ca pana marti e prea mare pauza, adica o saptamana de la un antrenament la altul. Si am propus fetelor sa mergem fara Stelica. Problema nu era ca nu am fi stiut ce sa facem la antrenament ci daca am fi reusit sa ne organizam si sa facem ce ne propunem.
Imediat dupa antrenament Madalina m-a sunat sa vada cum ne-am descurcat fara Stelica si cu toate ca ii explicam ca am „lucrat” si ce exercitii am facut, tot nu ma credea. Pai bine, draga Madalina chiar asa de proasta este parerea ta despre noi? (evident ca glumesc si ca te inteleg. Cred ca te-ai gandit la proverbul „stana fara caini e precum casa fara stapani” sau „cand pisica nu e acasa…”). Uite ca te-ai inselat, asa cum si eu m-am inselat atunci cand m-am gandit ca tu nu te vei tine de treaba cu antrenamentele si vei
renunta. A trecut o luna si pentru tine inca este o mare placere sa vii la sport fie si numai cu antrenor.
In urma cu o saptamana, inaintea seriilor de exercitii pt abdomen…
Si daca tot vorbiram de asteptari recunosc ca mai am un exemplu de eroare (personala) legata de fete. De fapt au fost mai multe, dar una are procent mare de eroare si cand spun asta ma refer la Aleha. Trece printr-o perioada grea sau sa-i zicem mai proasta si este lipsita de energie si motivatie mai tot timpul. La inceput nici n-a vrut sa auda de noua noastra jucarie, sportul, dar, dupa vreo 6 antrenamente, vazand ca fetele sunt din ce in ce mai incantate si mai nerabdatoare sa mearga la sport, intr-o zi a avut un declic si s-a hotarat sa vina sa vada cum este. Nici macar atunci nu m-am gandit ca Aleha va gasi starea necesara pentru antrenamente, dar m-am inselat enorm. Nu numai ca a fost incantata, dar a continuat sa vina chiar si ieri cand Stelica nu era si in conditiile in care avea gatul intepenit. Felicitarile mele si scuzele de rigoare pt eroare.
Cand am inceput antrenamentele cu gasca de fete pe stadionul Tineretului indrumate de Stelica, Razvan a ras si m-a intrebat cate fete suntem. Intrebarea era cu talc si chiar ironica. Atunci eram 9 fete si Razvan a facut pariu cu mine ca vom ramane maxim 3 pana la sfarsitul lunii si asta cu multa „indulgenta”din partea lui. Acum ca sa fiu sincera, inainte de primul antrenament si eu m-am indoit de faptul ca fetele vor fi consecvente chiar daca Stelica este cel mai bun antrenor din lume (pentru mine). Si uite ca pe langa surpriza pe care Razvan (Popescu – Radio 21) mi-a oferit-o fiind un munte de vointa in programul pe care l-am inceput (si cand spun asta ma refer la cele 15 kg date jos prin alimentatie sanatoasa, corecta si foarte mult sport … tot cu Stelica), fetele mi-au pregatit o alta surpriza.
Azi se incheie luna si gasca a ajuns la 15 fete
Draga Razvan, tin sa te anunt pe aceasta cale ca, acum, la sfarsit de luna numarul fetelor nu numai ca nu s-a micsorat ci din contra a crescut de la antrenament la antrenament. Nu stiu daca acest lucru se datoreaza principiului de turma sau modului placut si eficient (chinuitor de multe ori) in care se desfasoara antrenamentele organizate de Stelica, dar important este ca m-am inselat in privinta unora dintre ele. Acum sa spun si de ce m-am inselat. Viata multora dintre ele este sedentara preserata din cand in cand cu plimbari prin Mall sau de la masina la destinatia dorita. Altele nici n-au vrut sa auda de asa ceva la inceput dar pe parcurs, impresionate de consecventa cu care fetele se prezinta in fiecare marti si joi la stadion au inceput si ele sa vina.
De ce a pierdut Razvan pariul?
Nu a luat in calcul cat de bun este Stelica in a coordona antrenamentele. Ma amuza la inceput faptul ca fetele comentau la sfarsitul fiecarui antrenament cat de bine este ca fiecare zi (de antrenament) este o surpriza. In unele zile facem tae-bo, in altele speciale si atletism, in altele aerobic si de multe ori combinate. Asa ca niciodata nu stim la ce sa ne asteptam. Si cred ca Razvan nu a luat in calcul ca odata ce incepi sa faci sport in aer liber inconjurat de oameni dragi alaturi de care te simti ca la scoala in ora (de sport, evident)nu iti mai vine sa renunti. Daca stau bine sa ma gandesc am spus un adevar. Mai avem putin si suntem cat o clasa de scoala ca sa nu ma spun ca pe langa efort este si foarte multa distractie. Stelica zice, noi comentam si radem mai in soapta, mai cu glas tare, dar intotdeauna ne facem si exercitiile. Si cum naiba sa nu vii la antrenament cand este aproape singurul moment in care, chiar daca vrei, nu te gandesti la problemele si stresul care ne bantuie zi de zi?
Avem si un coleg surpriza
Dodo (Ruxandra in buletinul de identitate) a venit la toate antrenamentele insotite de minunatul ei baiat Alexandru in varsta de 5 ani. Initial, Dodo l-a luat in ideea ca se poate juca in jurul nostru, in aer liber si chiar cu ceilalti copii care sunt acolo de fiecare data, numai ca si ea a avut parte de o surpriza. Alex s-a alaturat noua si cu o rezistenta de invidiat (evident datorita varstei) a „muncit” cot la cot fara a uita insa, ca din cand in cand, sa ne apostrofeze cu incurajari de genul:”Haideti leneselor, mai cu viata!”, „Mami de ce faci asa de incet?”, „Stelica, fetele sunt prea lenese”. Tin sa precizez ca i se parea.
Pedeapsa pentru pariu
Ma gandeam ca in urma acestui pariu Razvan trebuie sa „plateasca”, asa ca joi sper sa ne onoreze cu prezenta la antrenament chiar daca tae-bo-ul nu face parte din pasiunile lui sportive. Sa faci antrenament alaturi de o gasca galagioasa de fete (as vrea sa mint ca nu e asa, dar nu m-ar crede nimeni), un copil excesiv de energic de numai 5 ani si un instructor care stie sa impleteasca efortul cu umorul, nu poate fi decat o provocare.
Exercitii speciale preferate de fete in defavoarea tae-bo. Stelica stie de ce.
Relaxate si bucuroase ca antrenamentul s-a terminat…
Aman din lipsa de timp si nu pentru ca mi-ar fi fost lene, sa scriu despre evolutia lui Razvan. Recunosc insa, ca mustrarile prietenilor m-au determinat la sfarsitul unei zile de munca (chiar daca este duminica) sa va spun 2 vorbe despre ce s-a mai intamplat cu Razvan si lupta lui impotriva kilogramelor in plus.
La inceput am luat in calcul esecul. Acum regret.
De un an de zile tot discutam cu Razvan sa incepem un program serios de slabire, cu mancare sanatoasa, fara infometare si care sa devina un stil de viata. Si cum viata a vrut ca intre timp visul vietii mele sa prinda contur (Fibrio Restaurant), am inceput pe 1 martie mai hotarati ca niciodata. Recunoasc ca o parte din colegii lui m-au atentionat ca Razvan este un pofticios si ca in cele din urma va ceda ispitelor culinare mai ceva ca in fata unei fete Morgana, asa ca am luat in calcul si esecul total (scuze Razvan) si abaterile si alte obstacole ce ar fi putut incetini drumul (ca de exemplu Pastele) spre cele 90 kg pe care si le dorea Razvan. Am luat in calcul orice, dar am mers mai departe fara sa ma gandesc prea mult la ele pentru simplu fapt ca Razvan mi-a oferit una din cele mai mari surprize din ultimul timp.
Mandru de rezultate…
Oricine si-ar dori sa faca echipa cu Razvan
Nu va ganditi ca am asternut pe hartie un meniu saptamanal si i l-am inmanat sa-l respecte. Nu i-am facut target nici cu kilogramele pe care sa le slabeasca saptamanal, nici cu numarul de calorii (este o teorie in care nu cred), nici cat sport sa faca sau sa nu faca, dar l-am rugat sa-si respecte programul pe care si-l hotaraste (si aici ma refer la modul cum isi organizeaza viata, prioritatile, odihna). Razvan a inteles ca prima regula pentru rezultate este sa cautii echilibru in tot ce faci. Eu nu cred in restrictii severe carora mai devreme sau mai tarziu le cedezi si chiar le razbuni. Daca la inceput Razvan nici nu indraznea sa comande pranzul sau cina din meniu, chiar daca il intrebam ce si-ar dori sa consume, cu timpul, conjuncturile (ca sa nu spun ca de multe ori am facut-o intentionat) l-au facut sa fie nevoit sa hotarasca singur ce trebuie sa manance. Si a facut-o cu succes, dovada stand rezultatele.
Razvan traieste liber, fara frustrari alimentare si are un stil de viata de invidiat
Trecand peste trezitul la 5 dimineata deoarece emisiunea “dementilor”(la Radio 21) incepe la 6 dimineata, Razvan are un stil de viata de invidiat si pe care l-as da drept exemplu in orice moment. Mananca sanatos, face mult sport, atat de mult incat vorba lui “neam de neamul lui n-a mancat pe paine (Fibrio, evident
) atat sport”, nu se lasa tentat de mizeriile alimentare frumos ambalate de pe piata si a inteles ca sanatatea este mai presus de orice, cu atat mai mult cu cat ultimele analize au iesit foarte bune. Recunosc ca nu mi-am inchipuit niciodata ca el va fi atat de hotarat in lupta cu kilogramele, recunosc ca inca este o continua surpriza pentru mine prin modul in care-si organizeaza viata, dar mai ales prin modul in care-si prioritizeaza programul. Ce credeti ca raspunde la intrebarea “Ce faci?” ori de cate ori i s-ar adresa intro zi? Nu spune”Bine”, nu spune”Muncesc”, nu “spune “Sunt obosit”, nu spune”Sunt stresat” ci intodeauna “Slabesc!”. E atat de fericit de rezulatele care nu s-au lasat asteptate prea mult incat ca am senzatia ca lupta lui cu kilogramele a devenit jucaria de care se bucura cel mai tare in prezent.
Saptamana trecuta l-am socat cand intro zi la masa de pranz i-am adus mici de capra cu salata de varza. M-a intrebat de nu stiu cate ori daca nu cumva este o gluma. Nu, nu a fost o gluma ci exceptia care confirma regula.
De la antrenamente in sala la mult sport in aer liber
Dupa ce ne-am contrazis ca sportul in aer liber nu se compara cu cel din sala, el fiind de partea salii, Razvan a testat un antrenament pe stadio si stadionul a devenit o parte din viata lui.
Daca la capitolul “alimentatie” Razvan m-a surprins placut deoarece a inteles ca ceea ce i-am recomandat sa manance reprezinta un stil de viata si nu o dieta, la capitolul “sport” m-a lasat cu gura cascata. De la 2 antrenamente in sala la 2 antrenamente in aer liber pe stadionul Tineretului indrumat de cel mai bun instructor din orasul asta (parere personala si nu numai), Stelica (Stelian Tufaru) plus baschet o data pe saptamana, plus fotbal din cand in cand, plus bicicleta, mers pe munte si orice alta activitate sportiva i-a iesit in cale. Azi, la pranz, a reusit sa ma surprinda din nou cand m-a sunat sa-mi spuna ca a participat la evenimentul sportiv (actiune impotriva sedentarismului) organizat in Parcul Tineretului de Mircea Badea si Carmen Bruma si multi alti colegi din Antena (http://www.cancan.ro/2009-05-25/Mircea-Badea-a-scos-5000-de-oameni-in-strada.html) unde a alergat 6 kilometri. Asa da! Tot respectul meu pt un om care acum o luna de zile abia putea sa faca 2 ture de stadion legate, dar care printro ambitie, cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, a reusit intrun timp atat de scurt sa ajunga la performanta de a alerga echivalentul a 15 ture de stadion.
Razvan stie lectia ca pe “Tatal no
stru”
Razvan nu mai are nevoie de mine si cand spun asta nu inseamna ca nu-l sustin in “proiectul lui” ci doar ca ii sunt alaturi ori de cate ori are nevoie de un sfat sau o parere atunci cand va lua pranzul sau cina la Fibrio. El a invatat ce trebuie sa manance pentru a slabi, ce trebuie sa manance pentru a se mentine, cum repara o abatere mica sau mare, cum compenseaza o masa mai buna cu una mai “grea”, ce mananca inainte de sport si ce nu e bine sa mananci inainte de sport. A invatat sa aleaga ce este bun in tot ce-i rau, dar mai ales sa se bucure de imaginea pe care i-o ofera o silueta din ce in ce mai aproape de ce cea pe care si-o doreste.
Mandru de oul de strut pe care i l-am imprumutat doar pt fotografie si pe care am sa-l gatesc prietenilor pentru ca o matusa mi l-a oferit cu drag. Cristi, ospatarul care s-a declarat un fun al lui Razvan a tinut sa-i demonstreze ca un ou de gaina este de 20 de ori mai mic.
15 kilograme mancand sanatos si gustos … la Fibrio
Au trecut aprope 3 luni de cand am dat Start-ul si Razvan cantareste cu 15 kg mai putin si cateva numere la haine in minus. Pe langa sportul in aer liber Razvan a descoperit si sportul prin magazine dupa haine, lucru care pare sa nu-i displaca (:-)). Pentru el kilogramele in minus se masoara si prin faptul ca atunci cand merge cu masina nu mai poate sa tina telefonul pe burta fara sa cada, ca poate sa stranga pumnul fara sa para un balon buretos fara forme, ca poate sa-si stranga prosopul in jurul taliei dupa dus. Cand am inceput avea ca target final 90 kg pana in septembrie, acum isi doreste sa ajunga la 85 kg pana la sfarsitul anului ceea ce ii doresc din tot sufletul sa obtina. Numai cine nu a luptat impotriva kilogramelor in plus nu intelege respectul pe care il port lui Razvan care mi-a demonstrat ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva este imposibil sa nu obtii. Am in jurul meu oameni pentru care 5 kg sunt un calvar si imposibil de invins. Pentru ei am sa atasez la final 2 fotografii cu Razvan in perioada cand avea 143 kg, adica cu 35 kg mai mult. Cand privesc aceste fotografii, am senzatia ca este un balon cu chipul lui Razvan
N-am avut niciodata ca scop in viata sa-mi indrum prietenii sa manance sanatos, dar mi-am dorit enorm sa am un restaurant care sa aiba mancare sanatoasa , clientii sa revina cu placere si sa ajunga sa se cunoasca intre ei. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca visul meu a prins viata si ma numar printre oamenii care au sansa sa faca ceea ce le place. Munca mea este o placere si tocmai de aceea nu obosesc niciodata chiar daca muncesc de luni pana luni (restaurantul este deschis si in weekend)si mereu imi gasesc resurse pentru a merge mai departe. Din clipa in care am luat-o pe drumul asta Dumnezeu mi-a adus in cale o multime de oameni minunati care m-au sustinut si m-au incurajat sa pun in aplicare toate ideile care imi trec prin cap.
Restaurantul Fibrio a devenit (aproape zilnic)locul de intalnire al prietenelor mele care mai in gluma mai in serios au inceput sa spuna ca se simt ca in filmul „Friends”. Asta pentru ca indiferent de starea pe care o au, buna sau rea, vin la Fibrio unde se intalnesc cu o parte din gasca. Reusim destul de rar sa ne intalnim toate, asta pentru ca este destul de dificil ca 15 persoane sa aiba timp liber in acelasi timp. Dar este frumos ca toate incearca sa manance sanatos (spun incearca pt ca din cand in cand mai dau cu bata in balta si mananca prostii) si chiar sa faca sport (si aici iar nu pot sa le includ pe toate pt ca unele se lasa mai greu convinse). Mi-am facut de-a lungul timpului un stil de viata sanatos cu care ma simt bine. Citesc permanent materiale care ma fac sa inteleg si sa invat cat mai multe despre nutritie si ma bucur sa impartasesc celor din jur (celor interesati evident) ceea ce stiu.
De unde si pana unde … CLUB
Intr-o zi mi-a venit ideea sa fac un club, exclusivist, in care sa intre persoane interesate de un stil de viata sanatos. Ce inseamna asta? Cei care vor sa intre in club o fac pentru ca vor sa manance sanatos, sa faca sport, sa participe la intalnirile in care se discuta despre alimentatie, sport, intretinere, sanatate in general. E placut sa ai un loc in care sa gasesti raspuns la intrebari, sa ai prieteni cu care sa mergi la antrenamente, sa ai un loc in care sa mananci sanatos, sa fii consiliat pt o dieta (daca este cazul), sa fii sfatuit despre machiaj, masaj, intretinerea tenului si a parului.
Ce inseamna sa fi membru
Fiecare participa lunar cu o taxa (modica zic eu) si beneficiaza de o gramada de avantaje: card de discount in restaurant (in momentul de fata nu exista carduri pt clienti deoarece, in momentul lansarii, am optat pt preturi mici – raportate la costul materiilor naturale si ecologice folosite), abonament cu reducere la orele de sport (grupa cu care se lucreaza este alcatuita doar din membre ale clubului), gratuitate la orele de intalnire cu diversi specialisti si nu in ultimul rand degustare de diverse preparate sanatoase inainte de a fi introduse in meniul restaurantului (asa cum duminica trecuta am avut degustare de inghetata dietetica de casa – de piersici, prune, lamaie, capsuni, ghimbir, alune cu portocale).
Nu cantitate, ci calitate!
Scopul acestui club nu este de a-si mari numarul de membri ci de a veni in intampinarea celor care sunt cu adevarat interesati de asa ceva. M-am gandit destul de serios si la faptul ca multe prietene nu sunt demne (scuze!) sa intre in club, asta pentru ca un stil de viata sanatos nu este primordial in viata lor asa cum este motto-ul:”traiesc clipa” si important este ce imi place mie nu ce are nevoie organismul meu. Nu le condamn, nu am dreptul sa le judec, dar am dreptul sa le accept in club sau nu, chiar daca ele imi raman in continuare prietene. Nu poti sa ceri tuturor sa priveasca viata din acelasi unghi de vedere si nu poti forta oamenii sa traiasca dupa principiile noastre (ale celor interesate).
Nu va ganditi ca entuziasmul inceputului nu este posibil sa dispara pe parcurs la fetele care au raspuns din prima clipa, asa cum se intampla de multe ori in viata, dar iau si asta in calcul si mi se pare absolut normal ca atunci cand ceva nu te mai intereseaza sa te retragi. Asa cum mi se pare normal sa fi eliminata din club daca stilul tau de viata nu este sanatos. Nu suntem secta, cum spunea cineva in gluma, dar nu poti sa bei Cola pe post de apa plata, sa ai o alimentatie bazata pe preparate fast-food si sa consideri dansul din club sport de intretinere si sa vrei sa faci parte din clubul fetelor care vor sa traiasca sanatos.
Dupa Paste am dat startul
Din clipa in care am povestit prietenelor ce am de gand sa fac (legat de club) s-a declansat o nebunie. Toate ma intrebau daca le am in vedere pt a fi membre, daca incepem antrenamentele, cand avem prima intalnire despre alimentatie.
Saptamana trecuta am inceput si antrenamentele de tae-bo cu Stelica, cel mai tare antrenor de pe planeta (cum ii spun eu din tot sufletul). Il stiu de cativa ani si m-a convins (nu numai pe mine) ca este cel mai bun, nu numai prin rezultatele pe care le-am avut ci si prin stilul lui de a face antrenamente (nu te plictisesti niciodata pt ca nici un antrenament nu seamana cu altul si reuseste sa combina tae-bo cu atletism, pilates, exercitii pentru diverse parti ale corpului intrun stil atat de frumos ca nici nu-ti dai seama cum trece timpul). Antrenamentele le facem marti si joi pe stadionul Tineretului si intalnirile despre alimentatie o sa le stabilim saptamana asta.
Inainte de primul antrenament, de la stanga la dreapta: Loredana (2), Dodo, Alinutza, Husky, Adela, Madalina, Michelle, Malina (este o simpla coincidenta faptul ca echipamentul fetelor au cam aceleasi culori. probabil este la moda
).
PS. lipsesc Alina si Loredana 1 care au intarziat din motive intemeiate.
O joaca pt o viata sanatoasa
Stelica pregatind muzica pt tae-bo.
Mobilitatea ne-a dat batai de cap. Fetele stiu de ce.
)
Totul pare o joaca, dar e frumos pentru ca dincolo de interesul pentru o viata sanatoa
sa este foarta multa distractie si chiar daca nu o sa va vina sa credeti nu exista barfa, invidie, rautate. Fiecare isi vede de viata lui si cand ne vedem discutam despre orice prezinta interes pt cele prezente, ne sfatuim, ne ajutam intotdeauna la nevoie, meregem la film, la padure, la un restaurant cu alt profil dar care are mancare sanatoasa, ne sfatuim despre cumparaturi (si cand spun asta ma refer la alimente) si locurile de unde sa cumparam mancare cat mai sanatoasa.
Suntem la inceput si inceputul suna bine. Zilele urmatoare va voi povesti despre antrenamente, rezulatate (ma refer la cele care s-au inscris la concursul de slabit, dar si la celelalte care vor sa se mentina), intalniri, planuri de vacanta.
Epuizate dupa primul antrenament la un pahar de limonada cu fructe de padure.
PS. In formula completa (cu Alina si Loredana 1 absente la prima fotografie).
Saptamana asta (mai exact marti seara) voi povesti despre cele care sunt primele membre ale Clubului Fibrio. Pana atunci o sa vedem ce rezultate are Popescu dupa 2 luni de alimentatie sanatoasa la restaurantul Fibrio, dar si dupa 2 luni de foarte multa miscare.
Inainte de incheiere mi-as permite sa spun ca niciodata nu e prea tarziu sa te gandesti la tine si prin prisma a ceea ce mananci, bei sau cum iti petreci timpul. Imaginea in oglinda si in fata celorlalti nu tine doar de brandul bluzitei, pantofiorului sau a gentuzei de pe umar. Sa arati mereu bine tine mai mult de interior decat de ambalajul in care te prezinti, dar despre asta intro poveste viitoare.



