Asa cred eu cu tarie. Cred ca lipsa sportului te imbatraneste si, cu timpul, chiar te imbolnaveste. Aud mai des decat va inchipuiti fraza “vreau sa slabesc repede, dar fara sport pentru ca nu-mi place" (sau “n-am timp”e alta varianta). Cu timpul am renuntat sa-mi mai bat capul cu oameni care cred ca, dand fuga la raionul de produse bio si-au impacat constiinta ca mananca sanatos si ca atare vor trai mult si sanatos. Daca as sta in dreptul unui raion de produse bio si as face un mic sondaj de opinie punand cateva intrebari cred ca as avea o surpriza maxima. Marea majoritatea nu fac diferenta intre bio si natural, multi nu stiu de ce se folosesc termenii “bio”, “eco”, “organic”, “natural” si daca este vreo diferenta intre ei. Isi indeasa caruciorul din supermarket cu biscuiti, bomboane, ciocolata, dar au o scuza: “sunt bio” (ce conteaza ca au un continut mare de zahar, amidon de cartofi, sare etc daca sunt bio? De parca organismul zice “a, e ok nu-mi fac rau. Sunt bio.” Orice produs are alaturat cuvantul bio vinde. Pana si taranul din piata vinde rosii de sera spunand ca sunt bio(asta pentru ca a inteles el ca este o calitate care ajuta pentru o vanzare mai mare), dar daca-l intrebi ce inseamna asta si daca poate demonstra ca sunt asa cum afirma, ridica din umeri si daca ai norocul te si injura printre dinti pentru ca ai indraznit sa te indoiesti de spusele lui. Si daca tot veni vorba, numarul fermelor cu legume bio in Romania le numeri pe degete, iar de oua sunt numai trei (restaurantul FIbrio foloseste oua ecologice de la ferma ecologica Cortina. A nu se intelege ca sunt impotriva produselor bio, ci din contra, promovez cat imi permite de mult piata, dar selectez cu atentie produsele (merg mult pe ingrediente din care sa-mi prepar eu preparate, nu sa le iau de-a gata cum enumeram mai sus: biscuiti, bomboane etc). Dar despre subiectul asta, promit sa vorbim in viitorul apropiat.
Fara sport ajungi la psiholog
Da, pare gluma, dar nu e. Ca este criza sau nu, viata in ziua de azi se traduce, la modul cel mai general, asa: munca, munca, munca, adica munca de dimineata pana seara cand, leguma fiind, dupa munca de peste zi, fie te ia copilul de proaspat, fie te relaxezi pana adormi la un film, fie inhalezi fum intr-o carciuma cu prietenii, fie cel mult citesti o carte (dar cred ca asta e la sfarsitul clasamentului, nu?), dar in nici un caz nu faci sport. Stiu ca undeva in departare, se aud niste voci care ma contrazic si-mi rad in nas pentru ca ei chiar fac sport, dar sunt atat de putini ca abia ii aud. As vrea ca toti, cei care citesc acum sa ma contrazica (pe buna drepatate, nu de dragul de a o face) si eu sa ma fi inselat, dar nu cred. Stiu ce-mi spun oamenii care-mi trec pragul la restaurant. Sunt obositi, deprimati, au dureri de spate, de cap, de stomac, dar de ce nu au. Ce legatura are durerea si psihologul cu sportul? Hm, aparent nici una, dar mai aproape privind, toti sunt obositi psihic si fizic de atata stat pe scaun (de birou sau in masina). Nici macar iesirea la clubul de fite la sfarsit de saptamana sau bluzita atat de branduita luata de la mall nu mai fac minuni pentru un psihic atat de obosit. Parca nici hainele nu mai vin ca turnate de la atata oboseala. Si uite asa psihologii si nutritionistii au ajuns la mare cautare. Nu stiu daca ambele categorii se prind (pentru ca am intalnit multe cazuri in care, din pacate, nu s-au prins), dar la pachet cu solutiile lor intra si sportul. Da, activitatea aia care aparent te chinuie, in care transpiri (asta daca nu mergi pe banda usor si cu miscari senzuale ca sa-ti fie admirat costumul cel nou de parada sportiva), dar care iti ofera o senzatie atat de placuta cand se termina antrenamentul de parca tocmai ai terminat de mancat ciocolata ta favorita. Daca ai oasele anchilozate si zambesti acum cand citesti, cu siguranta nu intelegi legatura intre sport si ciocolata (sau inghetata pentru altii), asa ca iti dau un sfat: cauta o sala de sport, un stadion sau un parc si sub indrumarea unui profesionist incearca sa vezi daca am sau nu dreptate. 
Chiar si Mall-ul este o alternativa
Nu merg in mall. Stiu, sunt de rasul curcilor, dar na, nimeni nu e perfect. Daca numar de cate ori am fost in mall de cand s-au tot deschis in Romania cred ca ajung cu indulgenta la 10, adica cam o data pe an (am citit ca primul mall-Vitan- a aparut in 1999). In Afi Mall am ajuns prima oara pentru ca un prieten a luat bilete la Avatar (si la film merg cam o data la 5 ani pentru ca n-am rabdare si prefer o carte decat un film) si m-am ingrozit cat de mare este. Dar, uite ca acum 2 seri am mers la mall cu o prietena foarte buna, Roxana (despre care o sa va povestesc intr-o zi mai multe pentru ca este un munte de vointa) pentru a cumpara un cadou si am vazut patinuarul. Subit mi s-a facut pofta de patinat, chiar daca nu mi-am mai pus patine in picioare de 5 ani. Am ajuns tarziu, la 22.30, dar tot am patinat o ora si jumatate (duminica inchid la 12 noaptea).
Daca n-ai patine poti inchiria, asa cum am facut si noi (a costat 28 lei/persoane intrare + patine – adica cat un pahar de alcool in club, cred). A fost superb, mai ales pentru ca nu era aglomerat, baietii de acolo au fost foarte draguti, in sensul ca nu s-au suparat ca a trebuit sa probam cateva perechi pana s-au potrivit patinele (piciorul trebuie sa stea fix in patina ca sa nu-ti luxezi articulatia), muzica era ba antrenanta, ba relaxanta, temperatura potrivita cat sa nu-ti fie frig, dar nici cald cand transpirai. Timpul a trecut repede mai ales ca a durat putin pana ne-am reamintit de termenul echilibru pe gheata, dar ne-am promis ca vom merge vinerea sau sambata cand programul este pena la 2 a.m. Inainte sa plecam, daca tot era sfarsit de weekend am trecut si pe la bowling sa facem un meci in care nici nu conteaza cine a castigat pentru ca la sfarsitul serii, tragand linie, am castigat amandoua : am facut sport, am ras, ne-am relaxat si am concluzionat ca noi nu vom avea nevoie prea curand de psiholog.
