Stiu. Nu mai sunt la fel de prezenta pe blog. Stiu. Multi ma “penalieaza” prin email-urile trimise. 
Stiu. Pana la urma ma intelegeti. Lucrez la un proiect si sunt atat de prinsa ca abia mai am timp sa respir (bine, un motiv ar putea fi si caldura, dar nu la asta ma refeream). Si proiectul are legatura si cu voi (cei care ma “penalizati” ) Totusi, azi am gatit ceva bun. Sincera sa fiu, nu stiam la ce sa ma astept cand am inceput sa gatesc aceasta reteta. In ciuda unei imaginatii foarte bogate in dotare, papilele mele gustative nu aveau nici cea mai vaga idee despre senzatia pe care ti-o ofera acest desert. Cred totusi, ca de vina sunt eu. Nu ma mai omor dupa dulciuri. Doamne, cat am asteptat clipa asta in care sa simt ca nu ma mai atrag dulciurile, ca nu mai visez cai verzi (si dulci ) seara, ca pot sa privesc pe oricine mancand cel mai tentant si aspectos desert fara sa am nici cel mai mic impuls de a-mi dori sa-l gust. Si uite ca am reusit. Yupii!!! Nu ma intrebati cum am reusit ca nu stiu sa spun. Si nu glumesc.
