Intr-o duminica ploioasa de mai (atunci ma intrista ploaia, acum mi-e dor de ea) eram atat de obosita incat nici sa citesc 3 randuri dintr-o carte nu eram in stare. De scris nu mai vorbim, asa ca am ales sa gatesc ceva. Cum tocmai imi cumparasem deshidratorul, m-am gandit sa-mi fac niste biscuiti la 45 grade C (temperatura pana la care enzimele supravietuiesc) pe care sa-i folosesc la micul dejun. Cum trebuie sa fie niste biscuiti pentru micul dejun? Sa aiba fibre, sa fie energizanti (dar nu cu ajutorul zaharului rafinat), sa fie gustosi, sa fie satiosi (adica sa-mi tina de foame cateva ore bune), sa aiba aspect dragut.
Si cum am dat peste melodia asta pe youtube si mi-a placut la nebunie, am lasat-o sa cante pe repeat si am dat frau imaginatiei pentru obtinerea unor biscuiti cum n-ati mai vazut.





